joi, 6 decembrie 2012

Un alt sfârşit , un alt început…

Şi iată că am ajuns să mai închei încă un sezon de escaladă, un sezon bun, un sezon simplu, nu foarte aglomerat, mai sărac în realizările proprii dar destul de valoros, un sezon în care sau eliberat două din cele cinci proiecte de escaladă (trasee de escaladă ce nu au fost încă parcurse din pricina gradului de dificultate foarte ridicat) existente la Borsec, unul de mine mai prin primăvară, un traseu cu dificultate (8a) şi cel de-al doilea mai în toamnă de către Kojac din Iaşi, un traseu de dificultate (8a+).

Un alt sfârşit.

Mai spre sfârşitul sezonului, am făcut o vizită la noile trasee amenajate de Cătălin Frăţilă, trasee amenajate chair sub vârful Băieşu (cunoscut de localnici ca Tarniţa), o zonă superbă cu un peisaj foarte spectaculos fiind la aprox. o mie şi ceva de metrii altitudine. Ajuns la faleza cu traseele, pentru un moment m-am întors cu gândul înapoi în timp.

Privelişte dintr-unul din trasee, către oraşul Topliţa.

Privind undeva în dreapta traseelor existente, am zărit câteva pitoane vechi lăsate în perete, schiţând oarecum o linie abandonată a unui traseu de escaladă, pitoane confecţionate manual de către mine, cu care aveam să fac un aşa numit traseu de escaladă în anul 1993, pe vremea când eram un prichindel căruia îi plăcea să exploreze în vârful degetelor verticalele pustii ale stânclilor din jurul locului natal.

Apus văzut de la faleza cu traseele de escaladă, Vf. Băieşu din Topliţa.

Îmi amintesc că am renunţat la linia traseului pentru că în partea superioară a traseului, am găsit un sector foarte friabil, cu nişte blocuri care stăteau să cadă. Vă asigur că altceva decât experienţa alpină m-a făcut să renunţ atunci la finalizarea traseului respectiv. Oricum, o senzaţie ciudată am simţit văzând acele pitoane vechi încă existente în perete, nu am putut decât să zâmbesc fără prea multe comentarii.
Revenind la traseele actuale pot spune că sunt foarte frumoase, foarte bine asigurate, experienţa lui Cătălin Frăţilă fiind simţită din primii paşi ai traseelor. Ca dificultate traseele nu depăşesc (6c+), le recomand celor începători fără nici o ezitare.

Un alt început.

Momentan am început pregătirea la dry tooling, sper să prindem şi ceva gheaţă sezonul acesta, mă gândesc să mai ceruiesc schiurile, poate fug la un schi de tură dacă zăpada va ţine.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Un nou început!...Foarte riscant,dar apreciez foarte mult ce faci!:)Când este pasiune in ceea ce îți place sunt reușite bune.... ;)