Ciprian Andrecuţ în “Via Lactea” (8a).
Totul a început într-un weekend ploios în care m-am hotărât să mă caţăr şi pe ploaie, chiar dacă şansele sunt foarte mici să poţi face ceva, mi-am zis că măcar segmentele de traseu care erau uscate să le studiez. La primele intrări în traseu, căţărându-mă singur, fără secund care să fileze, folosind un sistem de autoasigurare, rezultate nu au fost prea mari, nereuşind să descifrez paşii din porţiunea grea a traseului, dar cu ceva răbdare şi o pregătire specifică, lucrurile sau schimbat radical şi într-una din zile, după muncă, dau o fugă la traseu împreună cu un prieten din Topliţa, Isti “sensei-ul”, pentru cei care îl ştiu, să dau o încercare la traseu.
Ciprian Andrecuţ în “Via Lactea” (8a).
Trecusem de nivelul de studiu al traseului şi urmau încercările de legare a paşilor din traseu. Prima încercare în care am căzut mi-a adus aminte din nou că “puterea fără control este egal cu zero”, ca mai apoi în a doua intrare în traseu să reuşesc eliberarea lui.
Ciprian Andrecuţ în “Via Lactea” (8a).
Ciprian Andrecuţ în “Via Lactea” (8a).
Ciprian Andrecuţ în “Via Lactea” (8a).
În final i-am acordat (8a) ca şi grad de dificultate, comparând dificultatea cu traseele ce le-am parcurs în anul precedent.
Ciprian Andrecuţ în “Via Lactea” (8a).
Ciprian Andrecuţ în “Via Lactea” (8a).
Un al doi-lea eveniment mai important a fost Festivalul Alpin din Munţii Hăşmaş, mai precis de la Piatra Singuratică. Fiind a doua ediţie lumea prezentă nu prea s-a înghesuit, vremea rea din ultimele săptămâni a fost motivul principal pentru acest deficit de căţărători.
Ciprian Andrecuţ în “Pleasure Delayer”. (foto: Andrei Nan).
Deşi Sâmbătă dimineaţa temperatura era destul de joasă pentru această perioadă a anului, am ales să mă caţăr într-un traseu proiect, “Pleasure Delayer”, care s-a dovedit mai târziu a fi un (7c+) extrem de frumos, fiind eliberat de Andrei din Timişoara.
Ciprian Andrecuţ în “Pleasure Delayer”. (foto: Andrei Nan).
La prima intrare în traseu frigul îmi intrase până în măduvă, norii care m-au înconjurat m-au făcut să nu îmi văd secundul care mă asigura.
Ciprian Andrecuţ în “Pleasure Delayer”. (foto: Andrei Nan).
Ciprian Andrecuţ în “Pleasure Delayer”. (foto: Andrei Nan).
După ce am curăţat foarte bine traseul, am început să dau primele încercări pentru prima ascensiune a proiectului, dar reuşita nu a fost să fie în favoarea mea, ci de partea lui Andrei. Problema cea mare la mine a fost, nu imposibilitatea de a face paşii, ci optimizarea lor, eşecul fiind undeva sub topul traseului. Ne având un partener cu care să mă caţăr mai mult pe traseu, am trecut prea repede la încercările de legare a traseului. În final un traseu extreme de frumos, bine asigurat, stânca compactă, excepţie fiind prima mişcare din tarseu.
Ciprian Andrecuţ în “Pleasure Delayer”. (foto: Andrei Nan).
Ciprian Andrecuţ în “Pleasure Delayer”. (foto: Andrei Nan).
Traseul a fost parcurs până la topul intermediar, fără extensie. Extensia cuprinzând un mare “biscuite” ce stâtea sâ cadă şi care era obligatoriu să îl foloseşti pe o distanţă destul de mare.
Ciprian Andrecuţ în “Pleasure Delayer”. (foto: Andrei Nan).
Per total… acţiune frumoasă la Piatra Singuratică, chiar şi cu vremea puţin mai răcoroasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu