”Insomnia” (8a+) & ”Emma” (8a) & multe altele…

”Hristos a înviat”, ”coardǎ…”, ”atent Pitzi !!”, ”Kojac, am plecat, cǎ nu pot sǎ mǎ recuperez aici...”, ”toopp...” cam astea au fost zicalele ce ne-au umplut sfârşitul de sǎptǎmânǎ, un sfârşit de sǎptǎmânǎ, mini vacanţǎ, în care cei mai mulţi locuitori ai acestui ţinut, numit România, au sǎrbǎtorit sfintele sǎrbǎtori de Paşte, unii cu credinţa la bisericǎ, alţii cu credinţa în suflet, atârnând în degete, de verticalele Cheilor Bicazului.
Pentru mine întâlnirea din acest sfârşit de sǎptǎmânǎ, a fost una foarte bunǎ, fiind a doua ieşire în Cheile Bicazului din acest sezon de escaladǎ.
Mulţi chemaţi, puţini aleşi, Florian Mastacan (Kobe), Costel Tudosǎ (Kojac), Irina Burghelea “Tudosǎ” şi eu, (Pitzi), cam asta a fost marea trupǎ care ne-am reunit.
Ajunşi la locul cu pricina, m-am hotǎrât sǎ îmi reiau restanţa, ce am avut-o cu o sǎptǎmânǎ în urmǎ, un traseu, din ”Faleza Aeriana”, Şugǎu, ”Airbus” (7b+), pe care l-am parcurs şi pe care m-am şi încǎlzit, ca apoi sǎ ne mutǎm care mai de care la traseele noastre, eu şi Kobe la ”Emma” (8a), Kojac şi Irina la ”Insomnia Reloaded” (8b+?).
Toate bune şi clare, dupǎ prima intrare în traseu mi-am readus aminte de paşii din traseu, pe care înainte cu un an, nu prea m-am lipit de ei, ca la a doua intrare în traseu sǎ reuşesc sǎ-l parcurg fǎrǎ ezitǎri. În final un (8a) destul de fizic, scurt şi la obiect, cu o intrare pe paşi, destul de brutal şi o ieşire spre top foarte tehnicǎ, presǎratǎ cu puţinǎ forţǎ.
Dupǎ ce ne-am încheiat conturile cu ”Emma” (8a), atât eu, cât şi Florian, ne mutǎm o ţâr’ mai la dreapta, cu douǎ linii, sǎ vedem care-i pasu pe acolo. Nimic mai mult decât un (7b+), foarte murdar, plin de apǎ infiltratǎ din fisuri, dar cu nişte mişcǎri fenomenal de frumoase, pe care l-am lǎsat sǎ se mai zvânte puţin.
Ziua s-a încheiat rapid, Florian întorcându-se în Iaşi, eu şi restul, rǎmânând la cabana ”Fir de iarbǎ, sub clar de lunǎ”.
A doua zi, mǎ hotǎrǎsc sǎ mǎ pun pe ”Insomnia” (8a+), un traseu în care, tot aşa, anul trecut nu prea am înţeles ce este cu el.
Încet, încet, încep sǎ-mi construiesc paşii, dupǎ chipul şi asemǎnarea mea, dând trei încercǎri Duminicǎ, ca a doua zi, sǎ revin din nou la baza traseului, optimizând la maxim mişcǎrile. La fel, tot trei încercǎri am mai dat, ultima aducându-mi şi reuşita, este primul meu (8a+), sunt foarte bucuros pentru el, sunt foarte bucuros cǎ la a doua ieşire la stâncâ în Cheile Bicazului, am reuşit sǎ fac un (8a) şi un (8a+), la nivel de weekend, dar în acelaşi timp, mǎ gândesc cǎ sunt totuşi la început de drum în escaladǎ.
Cam asta a fost întâlnirea de Paşte.
Alte noutǎţi ar mai fi, petru cei care au mai citit şi articolul precedent, referitor la noua ”mini zonǎ” de escaladǎ, pe care am amenajat-o la Borsec, cǎ am parcurs în aceste câteva zile, o mare parte din trasee, rǎmânând unul singur neparcurs şi anume, ”White Dream”, restul fiind parcurse:

1.Glue Face (6a+)
2.Black Butterfly (7a)
3.White Dream ?
4.Eclipse Time (7b+)
5.Jumpy (7a+)

Traseele au fost parcurse de mine, ”FA”.
Poze şi film nu este, sper sa fac rost.
Sǎ ne vedem şi auzi cu bine.

Borsec, o nouǎ zonǎ de escaladǎ…

O ultimǎ ştire, veste bunǎ sau rea, cum vreţi voi sǎ fie, este cǎ am deschis o mini zonǎ de escaladǎ în localitatea Borsec, mai exact lângǎ ”Peştera Urşilor”, obiectiv turistic bine cunoscut în zonǎ.
Acţiunea a început Vineri, 10 Martie 2009, trezindu-mǎ înaintea Soarelui, îmi arunc materialele în maşinǎ şi fuga la Borsec. Ajuns acolo, frigul şi ceaţa mi-au dat bunǎ dimineaţa, alǎturi de câteva pǎsǎrele care îşi fǎceau gimnastica de dimineţǎ. Dupǎ o cafea mare, mǎ apuc de treabǎ şi încep cu fixarea materialului în primul traseu, care în prealabil l-am studiat ca linie şi siguranţǎ. Pânǎ cǎtre amiazǎ reuşesc echiparea a douǎ linii, dupǎ plimbǎrile pe coardǎ în sus şi în jos, mai precis, urcǎ şi verificǎ linia, parcurge-o imaginar, coboarǎ, porneşte generatorul, urcǎ înapoi, trage-ţi tot materialul sus în top, lângǎ tine, toate astea fǎcându-le singur pentru câ nu am avut coleg care sǎ mǎ ajute, doar pe la sfârşitul zilei, când a apǎrut prietenul meu Simon Istvan, un nume conoscut acestui blog şi a celor care şi-au mai plimbat ochii prin articolele mai vechi.

2.Black Butterfly

3.White Dream

3.White Dream; 4.Eclipse Time; 5.Jumpy.

În final au ieşit cinci linii foarte frumoase, înca nu le-am parcurs, dar ca dificultate, majoritatea sunt peste gradul ”7a” şi inclusiv.
Accesul în zonǎ este foarte rapid, pot spune cǎ de la locul unde îţi poţi lǎsa maşina faci maxim zece minute.
Ca punct de reper trebuie ajuns la ”Peştera Urşilor”, iar cum se intrǎ în peşterǎ, faleza este în dreapta, dupǎ un mic intrând.
Ca nume de trasee de la stânga la dreapta:
1. Glue Face (6a)?
2. Black Butterfly (7b/b+)?
3. White Dream (7c/c+)?
4. Eclipse Time (7b+)?
5. Jumpy (7a+/b)?
Gradele sunt doar orientative, traseele ne fiind parcurse încǎ. Oricine parcurge vre-una din linii poate lǎsa un comentariu pe articol, sǎ putem stabiliza gradele.