După multă muncă, răbdare, durere, am reuşit să-mi închei conturile cu “Euthanasia”, un traseu care a fost şi este foarte reprezentativ pentru mine, după cum vă spuneam şi în articolul precedent, un (7c+) estetic şi complex, o rută din care am învăţat o grămadă de lucruri.
Ciprian Andrecuţ în Take a Break (7c)Acţiunea începe de sâmbătă dimineaţa, când am plecat din Topliţa înspre Cheile Bicazului pe o ploaie urâtă de toamnă, şi o temperatură pe măsură. Acolo mă întâlnesc cu Florian Mastacan (Kobe), prieten, “frate”, coleg de coardă şi de suferinţă. Vremea la fel de urâtă şi în chei ca şi la Topliţa, ploaie şi frig, aşa că ne hotărâm să mergem în zona Gâtu Iadului, un sector ferit de ploaie, unde puteam căţăra, Florian parcurgând traseul “Take a Nap” (7b), iar eu m-am dat pe “Take a Break” (7c).
Ciprian Andrecuţ în Take a Break (7c)Ziua de cocoţ s-a încheiat rapid, retrăgându-ne sus în Lacu Roşu, unde dormeam, care prin maşină, care afară sub cerul liber.
Duminică dimineaţa, după o noapte cu temperatura de 1°C, mă trezesc pe la orele şapte, în lumina Soarelui care tocmai îmi încălzea unele părţi mai sensibile ale corpului, Florian dormind în hotel Renault, dotat cu internet şi aer condiţionat, dar fără duş şi hârtie igenică.
Ciprian Andrecuţ în Take a Break (7c)Ziua o încep tot în sectorul Gâtu Iadului, prin parcurgerea trseului “Take a Break” (7c), după care ne mutăm la locul crimei, sectorul Faleza Ascunsă, unde era proiectul meu, “Euthanasia” (7c+).
Ciprian Andrecuţ în Euthanasia (7c+)În cele din urmă reuşesc şi parcurgerea lui, fiind extreme de mulţumit pentru reuşită, fiind un traseu cu care te împrieteneşti mai greu, care îţi eutanasiază degetele pe parcursul lui, ca la final să-ţi ofere un pas mai sesibil de decizie, echilibru şi control.
Ciprian Andrecuţ într-o scurtă pauză, cugetând la Euthanasia.Florian reuşeşte să parcurgă cele două trasee existente acolo, Coma (7a), respectiv Death Angel (7a+), pentru şlefuirea noului topo al zonei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu