Cupa Răchiţele de Dry Tooling…

Fiind prima etapa din Campionatul Naţional de Escaladă Mixtă Dificultate, lumea s-a adunat, fie de la cluburile legitimate, fie individuali.
Totul s-a întamplat la Răchiţele, undeva pe lângă Cluj, un loc cu un potenţial mare pentru o noua zonă de Dry Tooling, mai mult de atât având şi o cascadă, care se formează în perioada iernii.
Clubul Alpin Repedea Iaşi, şi-a adunat o mare hoardă de sportiv pentru acest event, adică eu şi Florian Mastacan.


Ciprian Andrecuţ în finală.

Folosindu-ne de naveta spaţială a lui Florian ne teleportăm până la locul crimei, Răchiţele, după multe slalomuri printre radarele patriei noastre şi “bicicliştii cu căruţele lor”.
Ajunşi acolo Vineri pe orele 18, găsim locul ideal de cazare la cabana….fără publicitate….., unde ne mai întâlnim cu alţi atacatori ai acestei întruniri.
Probele la care am participat atât eu cât şi Florian au fost cea de dificultate şi cea de viteză, prima probă avănd o provocare mai serioasă pentru mine.
Toate bune, ne-am calificat în finala de dificultate, atât eu cât şi colegul de suferinţă Florian, în prima zi a concursului, urmâd să se desfăşoare finala a doua zi, împreună cu proba de viteza.


Ciprian Andrecuţ în finală.

Seara…..ca de obicei s-a sarbătorit, fiecare cum a putut, cum a ştiut că e mai bine, totul încheindu-se pe la orele 4 dimineaţa.
Duminică, o zi cu ceaţă şi umiditate mare, ne-a întâmpinat în drumul nostru către traseul de finală, unde în cele din urmă ne-am clasat cam aşa: Florian pe locul 4, iar eu pe locul 1, ca mai apoi la proba de viteză pe gheaţă să schimbăm locurile, eu trecând pe locul 4 iar Florian pe locul 1.

Clasamentul la baieţi, dificultate:
1 Andrecuţ Ciprian
2 Sima Mihai
3 Petrescu Catalin
4 Mastacan Florian
5 Maris George

Clasamentul la baieţi, viteză:
1 Mastacan Florian
2 Petrescu Catalin
3 Sima Mihai
4 Andrecuţ Ciprian
5 Maris George

Sursa: www.fralpinism.ro


Ciprian Andrecuţ în finală.


Ciprian Andrecuţ în finală.


Ciprian Andrecuţ în finală.


Ciprian Andrecuţ în finală.


Ciprian Andrecuţ în finală.

Competiţia, pe tot parcursul ei a decurs bine, mai puţin evoluţia fetelor la proba de dificultate, singurul lucru care m-a dezamăgit înfiorător, pentru că, după părerea mea, nivelul de pregătire la fete nu necesită organizarea unei competiţii de acest gen, nu vreu să-mi luaţi asta în nume de rău, dar acesta este adevărul, adevărul cel grav…


De la stânga la dreapta, Ciprian Andrecuţ, Mihai Sima, Cătălin Petrescu, Florian Mastacan.


Cupa magică în mâna învingătorului.

Dry tooling…….un stil mai curat, fără backpoint

Ultimele ieşiri în Bicăjel la dry tooling, din acest sezon, mi-au adus şi cele mai bune rezultate. Eliberarea ultimelor doua trasee din faleză, Out of Fuel M8 şi Moon Trip M8+, ambele trasee având între 30, respectiv 35 m.
Sfârşitul acesta de săptămână, ca de obicei, hai la căţărat, tot alaiul, adică eu, Florian Mastacan şi Maşină (Valentin Chiriac). Unul în stânga, unul în dreapta, care mai de care cu planul lui de atac asupra traseelor şi totuşi, ne-am căţărat pe rând.
Planul meu a fost unul simplu: şi anume, să pargurg cele mai grele rute din faleză, în aceiaşi zi (fără backpoint), nu pentru că aş fi un împătimit al stilului cu backpoint.
Rutele au fost în număr de patru, Out of Fuel M8, Moon Trip M8+, Dance 4 Life M9- şi Enter the Dragon M9, acestea fiind cele de top, restul rutelor existente in faleză având dificultatea de la M7 în jos…
Toate bune şi frumoase, traseu după traseu, planul a fost doborât, reuşind să parcurg toate rutele, cu o singura căzătură (căzătura de încălzire).
Mai multe nu am să vă spun, planurile pentru un proiect tare în afara graniţelor, sezonul acesta s-au cam spulberat, motivele…nu mai contează, poate la anu, dacă om fi sănătoşi.
Mai jos am pregătit un montaj cu cele patru trasee, cu siguranţă vă vor spune mai multe decât mine.

Dry Tooling from cipri florin on Vimeo.

PS. Pentru cei interesaţi de traseele din Bicăjel, toate rutele au fost parcurse în totalitate fără backpoint (aceasta confirmându-se în gradele deja existente), iar gradele de dificultate, scad în momentul folosirii backpoint-ului.

Cupa C.A.R de Dry Tooling….

Cu toate bune şi frumoase am început şi noi, cam de multicel, sezonul rece, cu dry tooling, ceva trasee de mixt şi multe altele.
Până în prezent singurul eveniment mai interesant a fost Cupa CAR (Clubul Alpin Român), desfăşurat în acest sfârşit de săptămână la Buşteni, pe structura artificială unde a avut loc şi campionatul mondial de căţărare pe gheaţă.

La panoul de la Iaşi

Înainte de acest eveniment am făcut o mică ieşire la prietenii din Iaşi, ca să zicem aşa, un mic minicantonament, unde am căţărat pe structura deja existentă. Gazdă mi-a fost bunul meu prieten Florian Mastacan, alături de “familia lui” Petronela şi Mishoo.
La o săptămână de la pregătirea din Iaşi am năvălit claie peste grămezi, care mai de care al Buşteni, că doar e mare eveniment, Cupa Clubului Alpin Român de căţărare mixt dificultate.

Ciprian Andrecuţ în traseul de calificări

Organizatorii acestui eveniment au fost foarte inspiraţi în ceea ce priveşte buna desfăşurare a concursului, începând de la zona de izolare a concurenţiilor, unde am avut încălzire, până la cele trei trasee amenajate, un traseu de calificări, unul de semifinală şi unul de finală, toate crescând gradual în ceea ce priveşte dificultatea.

Ciprian Andrecuţ în traseul de calificări

Ciprian Andrecuţ în traseul de calificări

Ciprian Andrecuţ în traseul de calificări

Ciprian Andrecuţ în finală

Cu toate că treseul de calificări a fost mai uşor faţă de celelelte două, m-am mişcat mai greu, probabil din cauza frigului de afară şi neacomodării rapide a organismului. În traseul de semifinală treaba a mers mult mai bine cu toate că dificultatea traseului începea chiar de la intrarea în traseu, în finală treaba a decurs bine, zic eu, ocupând în cele din urma locul 3 pe podium, probabil se putea mai bine, dar singurul lucru care il pot remarca public, este că mai am foarte mult de învăţat şi de antrenat în ceea ce priveşte escalada, alpinismul etc..

Clasamentul:
Masculin

1. Cătălin Petrescu
2. George Stroie
3. Ciprian Andrecuţ
4. Dan Burcea
5. Bogdan Micu
6. Florian Mastacan
7. George Stăncescu
8. Robert Cohn

Sursa de informaţii: www.roclimbing.net

Mai jos am făcut un mic montaj de imagini, pentru a descifra mai bine ceea ce a fost la acest eveniment.

Video: Cupa CAR

Nova 7c…

Din câte se arată sezonul de escaladă se cam încheie pe anul acesta, temperaturiile de afară făcându-şi de cap, aşa că m-am restrâns cu căţăratul fie numai la o zi în Cheile Bicazului, fie la falezele din Topliţa.
Toată povestea începe cam aşa:
Cu trei săptămâni în urmă, din motive birocratice ce se dasfăşoară pe teritoriul patriei noastre, am rămas fără electricitate la minunatul panou, unde îmi petrec majoritatea timpului din cursul săptămâni, fapt care m-a obligat să apelez la frontală, pentru a mai putea face ceva acolo, de unde şi proverbul “Cât e Tikka Plus în floare….trăiască republica”. Dar din tot răul să cernem şi binele, într-una din zile mă contactează un vechi amic din Târgu Mureş, Lucian Stoica, interesat să se caţere pe falezele din Topliţa şi nu numai.
Sfârşitul trecut de săptămână ne întâlnim la falezele din Topliţa, unde alegem un traseu, (Psihoza 7b), o rută pe care eu am parcurs-o în urmă cu un an, dar care mi-a făcut o deosebită plăcere să o parcurg din nou, Luci nereuşind să parcurgă traseul, lucru care la motivate poate mai mult în antrenament.
A doua, ne-am dus în Cheile Bicazului, unde eu aveam un proiect, şi anume, (Nova), un 7c foarte frumos, sensibil la picior, un traseu în care după părerea mea, înveţi să caţeri.
Ajunşi la locul crimei, mă întâlnesc cu “fratele meu”, Florian Mastacan (Kobe), venit şi el la puţină mişcare.
Frig, umezeală, lapoviţă, tot ce-ţi trebuie pentru o bună motivaţie înainte de un proiect.
Mă echipez şi intru în traseu, pas după pas, picioarele îngheaţă încet da sigur, împreună cu mâinile.
Termin de echipat traseul după care dau a şasea încercare pe traseu, având încă patru încercări într-o altă zi. Spre bucuria mea şi în ciuda vremii de afară reuşesc să leg traseul, ajungând în topul acestuia sub fulgii de zapadă care tocmai se îndeseau. Proiectul fiind eliberat, hop în maşină şi fuga acasă.
Duminică din nou la falezele din Topliţa, Lucian fiind nerăbdător să încerce din nou proiectul lui, (Psihoza 7b), dar n-a fost să fie nici de data asta.
În urmatoarea săptămână, ma-am hotărât că ar fi bine să merg la căţărat într-o zonă mai călduroasă, şi am ales Cheile Turzii, avândul partener de coardă tot pe Luci.
Ajunşi în chei, soare, dar cu dinţi, stânca prea rece pentru escaladă, şi totuşi lucrurile au fost în favoarea lui Lucian, pe lângă traseele de încălzire pe care le-am parcurs împreună, a reuşit să-şi elibereze proiectul, (Hostanc 7b), situat în Poligonul Unguresc, un traseu care ma inspirat ca mişcări şi etica amenajării, fiind amenajat de o echipă din Ungaria. Eu nu am reuşit să leg traseul, probabil neavând motivaţie pentru traseu, iar frigul mi-a pătruns rapid în oase.
Duminică ne-am trezit cu o zăpadă destul de măricică în Cheile Turzii, aşa că ne-am îmbarcat şi…….am încălecat pe-o şa şi v-am spus cam ce sa mai întâmplat în ultima vreme.
PS. Poze şi film din Nova nu am, neavând cine să filmeze sau să fotografieze, dar v-am pregătit un scurt metraj din ce a fost.

Soare cu dinti from cipri florin on Vimeo.

Pinball 7c…

Săptămână plină de ploi şi frig, pe aici prin Topliţa, ieşit la stâncă doar marţi, în rest căţărare în pod (adică la panou).
Hotărât să rămân în weekend-ul acesta pe acasă din pricina timpului neprielnic pentru escaladă, totuşi mintea nu a putut să accepte acest lucru de a rămâne acasă şi nu a fost aşa.
Sâmbătă dimineţa iau legătura cu unul din prietenii mei din Iaşi, Valentin Chiriac şi hop în Cheile Bicazului.
Suit la volanul maşinii şi nerespectând în mare parte a drumului restricţiile de viteză, că doar merg la căţărat, ajung la locul crimei, Cheile Bicazului.
Toate bune şi frumoase, fiind toată lumea în zona Hornul Mare, ne-am dat care mai de care pe trseele din acel sector, Vali încercând ”Freestyler 7b+/7c”, iar eu ”Pinball 7c”.
Pentru mine ”Pinball 7c” este un traseu foatre tehnic şi în acelaşi timp tăios la degete pe alocuri, dar cu atenţie şi control totul este posibil. După trei încercări am reuşit să eliberez traseul, iar a doua zi Vali reuşeşte şi el să parcurgă traseul ”Freestyler 7b+/7c”, după mult efort depus.
Categoric din toată acţiunea asta nu au lipsit şi încercăriele pe care le-am dat pe magicul traseu ”Omida veselă 7c+”, fără succes şi de această dată, dar dintre toate încercările acestea fiind cele mai bune, sper să-l eliberez într-o zi.
În curând am să primesc de la cei care au fotografiat şi ceva imagini din această acţiune.

Freestyler 7b+/7c…

După cum v-am spus în articolul anterior, weekend-ul trecut am început să lucrez la un nou proiect, ”Freestyler 7b+/7c”.
Un traseu foarte sensibil în ceea ce priveşte prizele de picior, ele fiind în mare parte scurse şi foarte alunecoase.
Referitor la paşii traseului eu am avut o mică nelămurire undeva pe la mijlocul rutei, unde dintr-o priză de două degete urma o priză negativă de trei degete, după care cu un mare control asupra prizelor de picioare trebuia să faci un traverseu spre stânga spre o altă priză de trei degete, tot negativă, aflată mult mai sus faţă de limita maximă la care puteam să ajung cu mâna.
După toată această suită de mişcări, urmează ieşirea din traseu, mai precis ultimele trei asigurări, unde la fel prizele foarte proaste la picior şi lateralele scurse aflate la mână iţi dau puţină bataie de cap.
Dar după cele şase încercări totalizate, date pe traseu, am reuşit să parcurg ruta fară probleme, penultima asigurare ne mai punctând-o şi astfel ”Freestyler 7b+/7c” l-am eliberat.
Următorul proiect la care lucrez este ”Omida veselă 7c+”, din Cheile Şugăului, în care am reuşit weekend-ul acesta să parcurg ruta cu două opriri…..
Cauza!!!..... pielea descuamată de pe degete şi apariţia sângelui.
Sper să mă raferac rapid pentru că traseul oferă o minunată suită de mişcări controlate, atât fizic cât şi psihic.
După cum spunea bunul meu prieten Florian Mastacan (KOBE): ”Simpla căţărare, fară a da sens filozofiei mişcării, egal p….”
Poze şi film din aceasta acţiune nu am, poate data viitoare.

Început de drum

Munca şi căţăratul mi-au ocupat foarte mult din programul zilnic, ceea ce a făcut să nu mai postez nimic pe blog, dar dacă vrem pentru toate există timp.
După ce pioleţii şi schiurile le-am pus la naftalină, mi-am început acest sezon de escaladă prin parcurgerea unui traseu din Cheile Bicazului, la sfârşitul lunii aprilie, “Kamicaze 7b+”.
Un traseu care mi-a deschis ochii spre clasa de mijloc a escaladei şi pentru care am un mare respect, chiar dacă pe tot parcursul traseului prizele mici şi tăioase, dar şi asigurările mai aerisite m-au ţinut in şah….dar nu în mat.
Luna mai, a trecut în linişte, fără realizări, dar în care antrenamentele sau desfăşurat foarte bine, cu toate că mă antrenez singur de mai bine de patru ani, motivaţia este tot mai mare pe zi ce trece, un lucru de care nu vreau să mă despart.
Iunie….trei sfârşituri de săptămână cu mici realizări.
Am început această lună parcurgând traseul “Finala CN 2004 7c”, aflat în Cheile Şugăului, în aval de Cheile Bicazului, un traseu etalon pentru acest grad, complex în ceea ce priveşte tipurile de prize existente.


Ciprian Andrecuţ în ”Finala CN 2004 7c”

La numai o săptămână de la întâmplare, un nou traseu, “Murphy's Law 7b+”, un traseu care se termină în toată splendoare lui printr-o mişcare dinamică la o priză aflată exact sub top, care m-a facut să-mi iau zborul de câteva ori chiar din finalul traseului.


Ciprian Andrecuţ în ”Adelante 7b+”

Sfârşitul acesta de săptămână a fost şi el mai modest. Am reuşit parcurgerea traseului “Adelante 7b+”, din Cheile Bicazului, o rută care mi s-a părut mai deosebită faţă de alte trasee de acelaşi grad, în ceea ce priveşte tehnica de picioare şi mişcările izometrice. Tot în acest weekend am început să lucrez la un nou proiect “Freestyler 7b+/7c”, aflat tot în Cheile Bicazului, care sper să iasă cât mai repede pentru că nu-i timp de pierdut, iar escalada sportiva abea a început…


Ciprian Andrecuţ în ”Adelante 7b+”, pasul de odihnă de sub top.

Pe viitor sper ca motivaţia să rămână tot la acest nivel şi poate voi deveni un căţărător mai bun…
Mai jos am făcut un filmuleţ, cam scurt, dar sper să vă spună câte ceva din ceea ce a fost.

Inceput de drum from cipri florin on Vimeo.