Nova 7c…

Din câte se arată sezonul de escaladă se cam încheie pe anul acesta, temperaturiile de afară făcându-şi de cap, aşa că m-am restrâns cu căţăratul fie numai la o zi în Cheile Bicazului, fie la falezele din Topliţa.
Toată povestea începe cam aşa:
Cu trei săptămâni în urmă, din motive birocratice ce se dasfăşoară pe teritoriul patriei noastre, am rămas fără electricitate la minunatul panou, unde îmi petrec majoritatea timpului din cursul săptămâni, fapt care m-a obligat să apelez la frontală, pentru a mai putea face ceva acolo, de unde şi proverbul “Cât e Tikka Plus în floare….trăiască republica”. Dar din tot răul să cernem şi binele, într-una din zile mă contactează un vechi amic din Târgu Mureş, Lucian Stoica, interesat să se caţere pe falezele din Topliţa şi nu numai.
Sfârşitul trecut de săptămână ne întâlnim la falezele din Topliţa, unde alegem un traseu, (Psihoza 7b), o rută pe care eu am parcurs-o în urmă cu un an, dar care mi-a făcut o deosebită plăcere să o parcurg din nou, Luci nereuşind să parcurgă traseul, lucru care la motivate poate mai mult în antrenament.
A doua, ne-am dus în Cheile Bicazului, unde eu aveam un proiect, şi anume, (Nova), un 7c foarte frumos, sensibil la picior, un traseu în care după părerea mea, înveţi să caţeri.
Ajunşi la locul crimei, mă întâlnesc cu “fratele meu”, Florian Mastacan (Kobe), venit şi el la puţină mişcare.
Frig, umezeală, lapoviţă, tot ce-ţi trebuie pentru o bună motivaţie înainte de un proiect.
Mă echipez şi intru în traseu, pas după pas, picioarele îngheaţă încet da sigur, împreună cu mâinile.
Termin de echipat traseul după care dau a şasea încercare pe traseu, având încă patru încercări într-o altă zi. Spre bucuria mea şi în ciuda vremii de afară reuşesc să leg traseul, ajungând în topul acestuia sub fulgii de zapadă care tocmai se îndeseau. Proiectul fiind eliberat, hop în maşină şi fuga acasă.
Duminică din nou la falezele din Topliţa, Lucian fiind nerăbdător să încerce din nou proiectul lui, (Psihoza 7b), dar n-a fost să fie nici de data asta.
În urmatoarea săptămână, ma-am hotărât că ar fi bine să merg la căţărat într-o zonă mai călduroasă, şi am ales Cheile Turzii, avândul partener de coardă tot pe Luci.
Ajunşi în chei, soare, dar cu dinţi, stânca prea rece pentru escaladă, şi totuşi lucrurile au fost în favoarea lui Lucian, pe lângă traseele de încălzire pe care le-am parcurs împreună, a reuşit să-şi elibereze proiectul, (Hostanc 7b), situat în Poligonul Unguresc, un traseu care ma inspirat ca mişcări şi etica amenajării, fiind amenajat de o echipă din Ungaria. Eu nu am reuşit să leg traseul, probabil neavând motivaţie pentru traseu, iar frigul mi-a pătruns rapid în oase.
Duminică ne-am trezit cu o zăpadă destul de măricică în Cheile Turzii, aşa că ne-am îmbarcat şi…….am încălecat pe-o şa şi v-am spus cam ce sa mai întâmplat în ultima vreme.
PS. Poze şi film din Nova nu am, neavând cine să filmeze sau să fotografieze, dar v-am pregătit un scurt metraj din ce a fost.

Soare cu dinti from cipri florin on Vimeo.