Dar revenind la ideea pentru care ne aflam acolo, iniţial ne-am propus sǎ ramânem zece zile, deoarece în zonǎ sunt foarte multe trasee, foarte bine amenajate, simţindu-se prezenţa oamenilor cu experienţǎ la amenajarea rutelor de escaladǎ, dar impedimentul a fost, ca nu ne-am ales bine perioada din an, care sǎ permitǎ sǎ te caţeri în limitele normale.
Cǎldura foarte mare, umiditatea crescutǎ şi nu în ultimul rând, miliardele de ţânţari aflaţi în zonǎ, au fost cocktail-ul cel pǎcǎtos care ne-a alungat din zona, dupǎ trei zile şi jumǎtate.
Din trasee, am parcurs câteva, sub grad de dificultate (8a), foarte frumoase, puţin cam pompate ca şi grad, faţǎ de Bicaz, dar ok.
Ca suprizǎ mare pe care am avut-o, în ultima zi de stat, am rǎmas şi fǎrǎ cortul aflat în mica zonǎ….parcare, unde puteai sǎ-ţi laşi maşina, noroc cǎ nu aveam nimic în el, deci atenţie la corturi, maşini, tot ce e de valoare, deoarece între cele douǎ faleze, existǎ un drum, foarte circulat, aşa cǎ….
Din Moroeni, revenim în Cheile Bicazului, unde rǎcoarea şi aerul curat, e la el acasǎ. Ne oprim la faleza de lângǎ tunel, unde ne alegem câte un traseu, din cele noi deschise acolo, eu pe ”Viktor” (7c) şi Kojac ”Karmeliet” (8a+). Despre traseul ”Viktor” (7c), pot spune, cǎ este fǎrǎ nici o discuţie, cel mai frumos (7c) din Cheile Bicazului, cu o cǎţǎrare esteticǎ în el.
Ciprian Andrecuţ, vrǎjit de unul din traseele din Borsec.
Dupǎ toate acestea, ne retragem la faleza aerianǎ, fiecare cu proiectul lui, eu pe ”Airbus”, un (8a) de 50m lungime şi Kojac pe ”Boeing”, un (8b/8b+?), la fel de lung.
În rest treaba merge bine, am mai fost şi la Borsec, la Faleza Ursului, unde am mai repetat câteva trasee, în manierǎ solo, cu autoasigurare şi vom vedea ce ne mai rezervǎ restul zilelor.
O foarte scurtǎ prezentare, în câteva imagini mai jos.
Climbing in Moroeni and solo climbing in Borsec. from cipri florin on Vimeo.
2 comentarii:
Impresionat...!Felicitări !!!
Îmi place ceea ce faci....Vreau și eu....:(
Trimiteți un comentariu