Festivalul alpin şi highline, Piatra Singuraticǎ…

Întâlnirea, întâlnirilor, a avut loc la sfârşitul de sǎptmânǎ care tocmai a trecut şi la care m-am prezentat şi partcipat de Vineri dupǎ masa, pânǎ Duminicǎ seara.
Ajuns Vineri la Piatra Singuraticǎ, în micul paradis din Hǎşmaş, lume ioc, cǎţǎrǎtori ioc, doar un singur participant, Cristi şi nu mai ştiu cum…

Pe lângǎ izvor.

În prima zi am parcurs douǎ din traseele mai uşoare şi lungi, sǎ mǎ acomodez cu roca şi tot ce era pe acolo, dar tot Vineri, spre searǎ, am început sǎ orbecǎiesc printr-un traseu care era proiect, “Guardian Angel”, propus în topo-ul cu zona, ca fiind un (7b).



De la prima intrare în traseu, mi-am dat seama, cǎ este ceva mai mult acolo ca dificultate, decât era propus. Am cǎţǎrat cu Cristi pânǎ seara târziu, ca mai apoi, sǎ ne retragem care pe unde putea sǎ doarmǎ. Eu nu am renunţat la obiceiul de a dormii afarǎ, sub cerul liber, pentru cǎ doar un om care se simte liber, poate dormi sub cerul liber… :-)

Turnurile II, III, IV.

În dimineaţa urmǎtoare, mǎ trezesc la orele şase şi mǎ apuc sǎ caut un om care sǎ mǎ asigure, Cristi, venind mai târziu la stâncǎ, dar eforturile au fost în zadar.
În cele din urmǎ, tot cu acelaşi om, am ajuns sǎ mai clarific proiectul, pânǎ când Soarele a început sǎ batǎ pe traseul, iar şansele sǎ te poţi da pe cǎldurǎ, fiind nule.
Am mai cǎţǎrat pe ceva trasee la umbrǎ, dar gândul tot la proiectul meu îmi rǎmase.

Ceva echilibristicǎ, pe highline-ul montat acolo.

Duminicǎ dimineaţa, dupǎ ce m-am încǎlzit pe traseu, a venit şi momentul decisiv şi dupǎ toate cele trei “crux-uri” ale traseului, reuşesc parcurgerea lui, în final un traseu de dificultate (7c+), frumos, estetic, foarte tehnic şi cu ceva paşi de forţǎ, pe ultimii metrii din cei 30 ai traseului.

Moara Dracilor.

În ceea ce ţine de concluziile acestei întâlniri, pot spune cǎ, zona este foarte frumoasǎ, accesul destul de anevoios, dar nu criminal, eu mi-am cǎrat tot bagajul singur, fǎrǎ ajutorul cǎruţei, care îţi ducea o parte din bagaje sus, traseele foarte frumoase, unele din ele, cam prost amenajate, necurǎţate de plǎcile care dǎdeau sǎ cadǎ, lipsa din topurile traseelor a unor inele, carabiniere de retragere, un punct destul de rǎu.
Totuşi, admir foarte mult, bunǎ voinţa lui Andrei Nan, cel care a amenajat traseele şi îi dispreţuiesc pe colegii lui, care nu l-au ajutat, mǎcar la curǎţatea traseelor, chiar dacǎ experienţa amenajǎrii traseelor de escaladǎ, nu este la cel mai înalt nivel. Un lucru slab care l-am mai observat este, lipsa oamenilor din judeţ, care sǎ vinǎ la cǎţǎrat, care sǎ vinǎ sǎ se dea pe highline-ul montat acolo, un lucru care aratǎ cǎ, mişcarea montanǎ din judeţ este extrem de slabǎ.
Dar un lucru foarte bun a fost, gulaşul secuiesc, care s-a fǎcut pentru participanţi şi care a bǎtut toate recordurile, la capitoulul delicatese.
Cam atǎt.