Ultima zǎpadǎ…

Chiar dacǎ ne place sau nu, sezonul de schi şi cǎţǎrat la gheaţǎ se cam terminǎ, încet, dar sigur. Aşa cǎ… mi-am propus o ultimǎ acţiune cu privire la schiatul în afara pârtiilor. Ca locuri, am ales sǎ merg pe Hegyes, undeva pe lângǎ Ceahlǎu, la un sfârşit de sǎptǎnâmǎ, ca mai apoi, sǎ merg din nou în Munţii Rodnei, cu aceiaşi ţintǎ, Vf. Pietrosul Rodnei, urcat pe partea nordicǎ.
Pe Hegyes, am avut parte de o vreme foarte frumoasǎ, rece de dimineaţǎ şi foarte caldǎ dupǎ masa, zǎpada cu o crustǎ destul de groasǎ dimineaţa şi foarte grea, dupǎ ce Soarele a înmuiat-o. Trezit la o orele cinci dimineaţa, cu un rucsǎcel doar cu strictul necesar, o roiesc de acasǎ, singur, cu planul sǎ urc Hegyes-ul direct, pe faţa nordicǎ, fǎrǎ sǎ ocolesc vârful pentru a ajunge pe creastǎ, de unde accesul este foarte uşor. Varianta care am ales-o ca zonǎ de acces, este destul de tare, din localitatea Tulgheş şi pânǎ pe Vf. Heghyes, pantele sunt foarte accentuate în unele locuri, fǎrǎ posibilitatea de a înainta pe schiurile de turǎ, dar accesul este rapid. Am schiat de pe vârf de cinci ori, panta efectivǎ de schi având o lungime de aproape doi kilometrii.
Varianta pe care am ales-o, ca acces, o recomand celor cu puţin mai multǎ condiţie fizicǎ, ca sǎ te poţi bucura şi de ce este prin jur.
Din nou în Rodnei, reîntors cu Oxy, un prieten din Topliţa şi cu mai mult entuziasm, privind la Soarele care avea sǎ ne cǎlǎuzeascǎ, din Borşa pânǎ în Zǎnoaga Mare. Pe scurt, în prima zi, câteva fotografii, câte o canǎ de ceai, pregǎtit adǎpostul în zǎpadǎ, ceva schi, stat la Soare, considerând cǎ sunt suficiente, plecaţi de la ora unu noaptea de acasǎ. A doua zi devreme, cerul s-a acoperit de nori, “din nou”, propun sǎ mai aşteptǎm câteva ore pentru a vedea starea vremii. Într-un final s-au ridicat puţin norii şi apucǎm sǎ cǎţǎrǎm un culoar cu gheaţǎ, care era de fapt o cale de acces cǎtre ruta propusǎ iniţial, spre Vf. Pietrosul. Dupǎ câteva ore de urcat, vremea s-a înrǎutǎţit mai tare, motiv pentru care ne-am retras, preferând sǎ rǎmânem undeva sub nori şi sǎ mai schiem.
Destul de pe scurt, ca poveste, dar inspiraţia nu vine o datǎ cu apariţia Soarelui, dar imaginile ce urmeazǎ, mǎ vor completa ici colo.

Last Snow from cipri florin on Vimeo.