Verticale însorite şi schi de tură…

S-a întâmplat acum câteva zile, când împreună cu Mişi, ne reîntorceam în traseul “Raza Soarelui”, din peretele Făget, în arealul Cheilor Bicazului, unde cu câteva săptămâni înainte, ne-a prins o gheaţă urâtă, care ne-a împiedicat să parcurgem traseul în stil liber “Rotpunkt”.
Într-o zi de Sâmbătă, la primele ore ale dimineţii, intrăm în traseu, vremea excelentă, cu temperaturi sub 0°C, dimineaţa şi destul de cald pe parcursul zilei, cât stăteai la Soare. Hotărâm cu Mişi, ca eu să parcurg toate cele cinci lungimi de coardă, în cap de coardă, iar el ca secund.
Prima lungime, o pargurg în stil “Rotpunkt” (rotpunkt – stil de căţărare, fără să foloseşti metode artificiale pentru a înainta, doar folosind ca priză, ceea ce iţi oferă asperităţile stâncii), prima porţiune din lungime fiind mai uşoară, urmată de o porţiune destul de lungă cu grad de dificultate (6c+) “8-“.
Lungimea a doua şi a treia, le parcurg tot în acelaşi stil “Rotpunkt”, fiind mult mai dificile decât prima, cu pasaje având grad de dificultate (7a) “8”şi (7a+) “8+”, foarte expuse, cu pasaje unde stânca era umedă, iar pitoanele cam cad, atenţie la modul în care aşezi expresul în piton, s-ar putea să cadă pitonul cu totul.
Lungimea a patra, fiind cea mai lungă, 58 m şi cea mai grea, în prima jumătate a lungimii care am căţărat-o la liber, mi s-a părut cea mai grea porţiune din traseu. După ce pleci din regrupare, una nu prea comodă, faci un traverseu ascendent, pe o placă, care se prinde în doar câteva puncte de peretele propriu zis. Mare atenţie pentru cei care ajung pe acolo, deoarece, între placă şi perete masiv, există o fisură foarte mică, în care sunt bătute pitoanele, iar dacă placa se rupe, toate asigurările pe o porţiune de 12- 13m, le pierzi. După această porţiune veselă, ajungi la un prag, bun, unde te mai poţi reculege. Din acest punct începe cea mai grea parte din traseu, 8 – 9m de căţărare liberă, cu grad (7b+) “9-“. La ieşirea din acest sector, chiar în ultima mişcare, au existat nişte prize, relative bune la prima vedere, care s-au rupt, locul unde a trebuit să mă opresc. Din acest punct traseul continuă, cu pasaje foarte uşoare, cu grad de dificultate (5) si (6a), dar foarte friabile. Pe această porţiune, deşi cea mai uşoară din traseu, m-am mai oprit, pentru că picioarele mi se umflaseră foarte tare de la espadrile, probabil dacă aveam mai multă experienţă nu mi se întâmpla aşa ceva.
Am ieşit din traseu împreună cu Mişi, exact când Soarele apunea, un noroc, fiind că, frigul se instalase instant.
În final un traseu super frumos, îl recomand cu plăcere, celor care vor să-l parcurgă la liber.
La câte zile după aventura din Cheile Bicazului, profităm de a doua zăpadă anul acesta, şi o întind la un schi de tură, unde,….undeva între Vf. Bucin si Vf. Delhegy, acolo ştiam că e zăpada mai mare.
Eu, Zozo, un personaj mai nou pe acest blog şi vreo doi băieţi din Gheorgheni, ne-am bucurat de “a doua zăpada, anul acesta”. În tura aceasta, am avut ocazia să-mi probez legăturile de tură Dynafit, un lucru mult aşteptat.
Cam atât.
Mai jos, trei imagini, pentru cei interesaţi.

Climbing & Ski Touring from cipri florin on Vimeo.