Fiind început de martie zăpada încă mai persista pe munţii care ne înconjurau, aşa că mi-am luat schiurile, prietenul de nădejde Ice, si am plecat la o tură.
Se făcuse ora nouă şi ceva, depăşisem zona de pădure şi urcam încet spre zona alpină, unde se deschidea o privelişte uluitoare.
Atât pentru mine cât şi pentru Ice libertatea mişcării pe zăpada bine îngheţată ne făcea să ne simţim minunat în acea zi de unsprezece martie.
O dată ajunşi aproape de refugiul salvamont, norii începuseră să se aglomereze deasupra golului alpin, aşa că ne-am întors spre casă pe la ora două.
În tot acest timp am reuşit să fac si un mic filmuleţ pe care îl puteţi viziona mai jos.
Calimani from cipri florin on Vimeo.
5 comentarii:
Asa da....
Căţărarea-i miezul mai lasă plimbările să nu ajungi ca ăia care se plimbă mult şi după aia ajung sponsorizaţi!
Kobe.
Efortul isi arata roadele dupa ce o persoana refuza sa se opreasca.
whouh.... muzica e buna si imaginile imi dau dor de tara....
salut
Trimiteți un comentariu