O micǎ, mare schimbare la gradul de dificultate al traseului "White Dream"...

Sâmbǎtǎ, am reparcurs traseul ”White Dream” din Borsec, de la ”Faleza Ursului”, care l-am propus iniţial, fiind parcurs ”first ascent”, ca având grad de dificultate (7c+), ”hard”, dupǎ care, împreunǎ cu prietenul meu din Iaşi, Florian Mastacan (Kobe), care s-a dat pe traseul cu pricina, am ajuns la concluzia, cǎ ruta este puţin mai grea, în comparaţie cu ce trasee am mai fǎcut pânǎ în prezent, iar gradul este dupǎ pǎrerea mea, (8a), alţii au spus (8a/a+).

Ciprian Andrecuţ în ”White Dream” (8a).

Momentan rǎmane ca fiind ”White Dream” (8a) şi rǎmân deschis şi la alte sugestii, din partea celor care se dau în zona respectivǎ.

Ciprian Andrecuţ în ”White Dream” (8a).

În curând mai deschid câteva linii, tot în acelaşi sector, între trei sau patru linii.

”White Dream” (7c+)…

Încep acestǎ sǎptǎmânǎ eliberând un nou traseu, ”White Dream” (7c+), unul din traseele aflate în localitatea Borsec, la Faleza Ursului, pentru cei mai puţin informaţi, în articolele anterioare pot gǎsi mai multe detalii.

Ciprian Andrecuţ în ”White Dream” (7c+).



Momentan, cele cinci rute existente pânǎ în prezent au fost parcurse, de ce spun rute existente pânǎ în prezent, deoarece privind mai în-deaproape peretele dintre cele douǎ trasee, ”Black Butterfly” (7a) şi ”White Dream” (7c+), am realizat cǎ acolo mai existǎ potenţial pentru încǎ douǎ linii, care se prezintǎ a fi destul de frumoase.

Ciprian Andrecuţ în ”White Dream” (7c+).

Ciprian Andrecuţ în ”White Dream” (7c+).



Rutele existente pânǎ în prezent, de la stânga la dreapta:
Ciprian Andrecuţ FA.

1. Glue Face (6a+)
2. Black Butterfly (7a)
3. White Dream (7c+)
4. Eclipse Time (7b+)
5. Jumpy (7a+)

Video "Insomnia (8a+)"...

Insomnia 8a+ from cipri florin on Vimeo.

Mai jos, câteva fotografii din traseul ”Insomnia (8a+)”.






Ciprian Andrecuţ în ”Insomnia (8a+)”.

”Insomnia” (8a+) & ”Emma” (8a) & multe altele…

”Hristos a înviat”, ”coardǎ…”, ”atent Pitzi !!”, ”Kojac, am plecat, cǎ nu pot sǎ mǎ recuperez aici...”, ”toopp...” cam astea au fost zicalele ce ne-au umplut sfârşitul de sǎptǎmânǎ, un sfârşit de sǎptǎmânǎ, mini vacanţǎ, în care cei mai mulţi locuitori ai acestui ţinut, numit România, au sǎrbǎtorit sfintele sǎrbǎtori de Paşte, unii cu credinţa la bisericǎ, alţii cu credinţa în suflet, atârnând în degete, de verticalele Cheilor Bicazului.
Pentru mine întâlnirea din acest sfârşit de sǎptǎmânǎ, a fost una foarte bunǎ, fiind a doua ieşire în Cheile Bicazului din acest sezon de escaladǎ.
Mulţi chemaţi, puţini aleşi, Florian Mastacan (Kobe), Costel Tudosǎ (Kojac), Irina Burghelea “Tudosǎ” şi eu, (Pitzi), cam asta a fost marea trupǎ care ne-am reunit.
Ajunşi la locul cu pricina, m-am hotǎrât sǎ îmi reiau restanţa, ce am avut-o cu o sǎptǎmânǎ în urmǎ, un traseu, din ”Faleza Aeriana”, Şugǎu, ”Airbus” (7b+), pe care l-am parcurs şi pe care m-am şi încǎlzit, ca apoi sǎ ne mutǎm care mai de care la traseele noastre, eu şi Kobe la ”Emma” (8a), Kojac şi Irina la ”Insomnia Reloaded” (8b+?).
Toate bune şi clare, dupǎ prima intrare în traseu mi-am readus aminte de paşii din traseu, pe care înainte cu un an, nu prea m-am lipit de ei, ca la a doua intrare în traseu sǎ reuşesc sǎ-l parcurg fǎrǎ ezitǎri. În final un (8a) destul de fizic, scurt şi la obiect, cu o intrare pe paşi, destul de brutal şi o ieşire spre top foarte tehnicǎ, presǎratǎ cu puţinǎ forţǎ.
Dupǎ ce ne-am încheiat conturile cu ”Emma” (8a), atât eu, cât şi Florian, ne mutǎm o ţâr’ mai la dreapta, cu douǎ linii, sǎ vedem care-i pasu pe acolo. Nimic mai mult decât un (7b+), foarte murdar, plin de apǎ infiltratǎ din fisuri, dar cu nişte mişcǎri fenomenal de frumoase, pe care l-am lǎsat sǎ se mai zvânte puţin.
Ziua s-a încheiat rapid, Florian întorcându-se în Iaşi, eu şi restul, rǎmânând la cabana ”Fir de iarbǎ, sub clar de lunǎ”.
A doua zi, mǎ hotǎrǎsc sǎ mǎ pun pe ”Insomnia” (8a+), un traseu în care, tot aşa, anul trecut nu prea am înţeles ce este cu el.
Încet, încet, încep sǎ-mi construiesc paşii, dupǎ chipul şi asemǎnarea mea, dând trei încercǎri Duminicǎ, ca a doua zi, sǎ revin din nou la baza traseului, optimizând la maxim mişcǎrile. La fel, tot trei încercǎri am mai dat, ultima aducându-mi şi reuşita, este primul meu (8a+), sunt foarte bucuros pentru el, sunt foarte bucuros cǎ la a doua ieşire la stâncâ în Cheile Bicazului, am reuşit sǎ fac un (8a) şi un (8a+), la nivel de weekend, dar în acelaşi timp, mǎ gândesc cǎ sunt totuşi la început de drum în escaladǎ.
Cam asta a fost întâlnirea de Paşte.
Alte noutǎţi ar mai fi, petru cei care au mai citit şi articolul precedent, referitor la noua ”mini zonǎ” de escaladǎ, pe care am amenajat-o la Borsec, cǎ am parcurs în aceste câteva zile, o mare parte din trasee, rǎmânând unul singur neparcurs şi anume, ”White Dream”, restul fiind parcurse:

1.Glue Face (6a+)
2.Black Butterfly (7a)
3.White Dream ?
4.Eclipse Time (7b+)
5.Jumpy (7a+)

Traseele au fost parcurse de mine, ”FA”.
Poze şi film nu este, sper sa fac rost.
Sǎ ne vedem şi auzi cu bine.

Borsec, o nouǎ zonǎ de escaladǎ…

O ultimǎ ştire, veste bunǎ sau rea, cum vreţi voi sǎ fie, este cǎ am deschis o mini zonǎ de escaladǎ în localitatea Borsec, mai exact lângǎ ”Peştera Urşilor”, obiectiv turistic bine cunoscut în zonǎ.
Acţiunea a început Vineri, 10 Martie 2009, trezindu-mǎ înaintea Soarelui, îmi arunc materialele în maşinǎ şi fuga la Borsec. Ajuns acolo, frigul şi ceaţa mi-au dat bunǎ dimineaţa, alǎturi de câteva pǎsǎrele care îşi fǎceau gimnastica de dimineţǎ. Dupǎ o cafea mare, mǎ apuc de treabǎ şi încep cu fixarea materialului în primul traseu, care în prealabil l-am studiat ca linie şi siguranţǎ. Pânǎ cǎtre amiazǎ reuşesc echiparea a douǎ linii, dupǎ plimbǎrile pe coardǎ în sus şi în jos, mai precis, urcǎ şi verificǎ linia, parcurge-o imaginar, coboarǎ, porneşte generatorul, urcǎ înapoi, trage-ţi tot materialul sus în top, lângǎ tine, toate astea fǎcându-le singur pentru câ nu am avut coleg care sǎ mǎ ajute, doar pe la sfârşitul zilei, când a apǎrut prietenul meu Simon Istvan, un nume conoscut acestui blog şi a celor care şi-au mai plimbat ochii prin articolele mai vechi.

2.Black Butterfly

3.White Dream

3.White Dream; 4.Eclipse Time; 5.Jumpy.

În final au ieşit cinci linii foarte frumoase, înca nu le-am parcurs, dar ca dificultate, majoritatea sunt peste gradul ”7a” şi inclusiv.
Accesul în zonǎ este foarte rapid, pot spune cǎ de la locul unde îţi poţi lǎsa maşina faci maxim zece minute.
Ca punct de reper trebuie ajuns la ”Peştera Urşilor”, iar cum se intrǎ în peşterǎ, faleza este în dreapta, dupǎ un mic intrând.
Ca nume de trasee de la stânga la dreapta:
1. Glue Face (6a)?
2. Black Butterfly (7b/b+)?
3. White Dream (7c/c+)?
4. Eclipse Time (7b+)?
5. Jumpy (7a+/b)?
Gradele sunt doar orientative, traseele ne fiind parcurse încǎ. Oricine parcurge vre-una din linii poate lǎsa un comentariu pe articol, sǎ putem stabiliza gradele.

Ski alpinism pe Hegyes

Se zice cǎ primǎvara a venit, probabil în alte zone dar nu şi la Topliţa, aici încǎ persistând zǎpada pe-ici pe-colo şi temperaturile dimineţilor încǎ mai stau sub zero grade, aşa cǎ am mai dat o turǎ prin munţi la un ski-alpinism cum s-ar zice şi la un mic free raide pe unde s-a putut.
De data acesta am ales sǎ merg pe Hegyes, un vârf aflat la est de Topliţa, mai exact în apropiere de Ceahlǎu, dar cu acces bun din localitatea Tulgheş. De ce acest loc şi nu în Cǎlimani, simplu, în Cǎlimani nu mai este loc pentru ski de turǎ, snow-mobil-lele au împânzit liniştea Cǎlimaniului, în şeile cǎrora stau dita-mai burtoşii încǎlţaţi cu pantofi şi cu maneaua datǎ la maxim, împodobiţi cu gecile fǎrǎ nici o cutǎ care sǎ dovedeascǎ istoria ploilor şi viscolelor care le-au mângâiat, aşa cǎ echipa formatǎ din Simon Istvan (Oxy) şi eu am plecat în acestǎ minunatǎ zonǎ.

Ciprian Andrecuţ într-o micǎ pauzǎ.

O zonǎ nouǎ pentru mine, mai veche pentru prietenul meu Oxy, o zonǎ foarte sǎlbaticǎ, cu foarte multe animale sǎlbatice, foarte multe urme zǎrindu-se în zǎpadǎ, urme care îţi spuneau cǎ prin acel loc au trecut ceva animale recent, o zonǎ care m-a surprins din punct de vedere al schiatului, pentru cǎ întâlneşti pe partea de abrubt atât stânci, cât şi copaci doborâţi pe care îi poţi zǎri, dar şi copaci mai vechi care se ascund sub zǎpadǎ şi care dacǎ nu-i poţi feri în timp ce schiezi te pot rǎni foarte tare, la fel şi zǎpada care pleacǎ de sub tine, panta având o înclinaţie destul de mare în partea de sus, domolindu-se încet, încet, cǎtre vǎi, o zonǎ care mi s-a pǎrut mult mai tehnicǎ decât Cǎlimaniul în ceea ce priveşte schiatul, ceea ce ma fǎcut sǎ trec aceatǎ zonǎ ca favoritǎ.

Pesajul ce iţi ţine companie.

Vreau sǎ vǎ spun un lucru care mi-a plǎcut foarte mult acolo. Panta fiind foarte abruptǎ în parte superioarǎ a muntelui, putei uşor sǎ ajungi în vârful unui brad, fǎrǎ sǎ depui prea mult efort. Cum?... Simplu, urcai pe pantǎ mai sus decât bradul şi cu puţin elan erai în vârful bradului aflat mai jos de tine. Vǎ spun cu sinceritate cǎ nu am încercat acest lucru. : - )))



Pesajul ce iţi ţine companie.

În prima zi am reuşit sǎ ajungem relative uşor în zona de varf, ceaţa fiindu-ne alǎturi în prima parte a zilei, ca dupǎ masǎ sǎ avem parte de vreme bunǎ.
Ajunşi în zona unde am stabilit cǎ vom dormi ne-am pregǎtit repede un adǎpost mic în zǎpadǎ şi ne-am cǎrat la schiat.

În prim plan, urmele lǎsate de un iepure, planul îndepǎrtat Cǎlimaniul.



Cǎsuţa noastrǎ.

A doua zi, dupǎ o noapte în care am simţit temperaturile mai scǎzute, sacul meu de dormit fiind mai bǎtrân şi ne mai dând randament destul, ne-am mutat pe partea sudicǎ a muntelui, unde soarele ne-a mai încǎlzit oasele.

Priveliştea din ”cǎsuţa noastrǎ”.

Apusul.

”Vedeam Ceahlǎul la apus”

Ciprian Andrecuţ a doua zi.

Pe scurt cam aşa a fost tura noastrǎ de doua zile pe Hidyes, mai jos v-am pregǎtit un filmuleţ, care sper sǎ vǎ placǎ, iar în final vǎ pot spune cǎ este o zonǎ foarte frumoasǎ şi în care mǎ voi reîntoarce cu multǎ pasiune, pentru cǎ au mai rǎmas câteva culoare pe care nu am reuşit sǎ cobor, timpul ce-l aveam la dispozitie fiind scurt, dar muntele nu pleacǎ.


Sharp and White from cipri florin on Vimeo.

Video ”Millenium” (M10-)

Două veşti. Una foarte bună şi alta bună.
Prima este că, duminică, s-a repetat traseul Millenium (M10-), de Florian Mastacan (Kobe), gradul rămânând neschimbat, iar cea de-a doua veste, v-am prezentat mai jos un filmuleţ cu această rută frumoasă, tehnică, brutală şi armonioasă în acelaşi timp.
Aşteptăm, atât eu (Pitzi), cât şi Kobe, repetarea rutei şi de alţi atleţi ai patriei noastre.

Millenium (M10-) from cipri florin on Vimeo.