”Insomnia” (8a+) & ”Emma” (8a) & multe altele…

”Hristos a înviat”, ”coardǎ…”, ”atent Pitzi !!”, ”Kojac, am plecat, cǎ nu pot sǎ mǎ recuperez aici...”, ”toopp...” cam astea au fost zicalele ce ne-au umplut sfârşitul de sǎptǎmânǎ, un sfârşit de sǎptǎmânǎ, mini vacanţǎ, în care cei mai mulţi locuitori ai acestui ţinut, numit România, au sǎrbǎtorit sfintele sǎrbǎtori de Paşte, unii cu credinţa la bisericǎ, alţii cu credinţa în suflet, atârnând în degete, de verticalele Cheilor Bicazului.
Pentru mine întâlnirea din acest sfârşit de sǎptǎmânǎ, a fost una foarte bunǎ, fiind a doua ieşire în Cheile Bicazului din acest sezon de escaladǎ.
Mulţi chemaţi, puţini aleşi, Florian Mastacan (Kobe), Costel Tudosǎ (Kojac), Irina Burghelea “Tudosǎ” şi eu, (Pitzi), cam asta a fost marea trupǎ care ne-am reunit.
Ajunşi la locul cu pricina, m-am hotǎrât sǎ îmi reiau restanţa, ce am avut-o cu o sǎptǎmânǎ în urmǎ, un traseu, din ”Faleza Aeriana”, Şugǎu, ”Airbus” (7b+), pe care l-am parcurs şi pe care m-am şi încǎlzit, ca apoi sǎ ne mutǎm care mai de care la traseele noastre, eu şi Kobe la ”Emma” (8a), Kojac şi Irina la ”Insomnia Reloaded” (8b+?).
Toate bune şi clare, dupǎ prima intrare în traseu mi-am readus aminte de paşii din traseu, pe care înainte cu un an, nu prea m-am lipit de ei, ca la a doua intrare în traseu sǎ reuşesc sǎ-l parcurg fǎrǎ ezitǎri. În final un (8a) destul de fizic, scurt şi la obiect, cu o intrare pe paşi, destul de brutal şi o ieşire spre top foarte tehnicǎ, presǎratǎ cu puţinǎ forţǎ.
Dupǎ ce ne-am încheiat conturile cu ”Emma” (8a), atât eu, cât şi Florian, ne mutǎm o ţâr’ mai la dreapta, cu douǎ linii, sǎ vedem care-i pasu pe acolo. Nimic mai mult decât un (7b+), foarte murdar, plin de apǎ infiltratǎ din fisuri, dar cu nişte mişcǎri fenomenal de frumoase, pe care l-am lǎsat sǎ se mai zvânte puţin.
Ziua s-a încheiat rapid, Florian întorcându-se în Iaşi, eu şi restul, rǎmânând la cabana ”Fir de iarbǎ, sub clar de lunǎ”.
A doua zi, mǎ hotǎrǎsc sǎ mǎ pun pe ”Insomnia” (8a+), un traseu în care, tot aşa, anul trecut nu prea am înţeles ce este cu el.
Încet, încet, încep sǎ-mi construiesc paşii, dupǎ chipul şi asemǎnarea mea, dând trei încercǎri Duminicǎ, ca a doua zi, sǎ revin din nou la baza traseului, optimizând la maxim mişcǎrile. La fel, tot trei încercǎri am mai dat, ultima aducându-mi şi reuşita, este primul meu (8a+), sunt foarte bucuros pentru el, sunt foarte bucuros cǎ la a doua ieşire la stâncâ în Cheile Bicazului, am reuşit sǎ fac un (8a) şi un (8a+), la nivel de weekend, dar în acelaşi timp, mǎ gândesc cǎ sunt totuşi la început de drum în escaladǎ.
Cam asta a fost întâlnirea de Paşte.
Alte noutǎţi ar mai fi, petru cei care au mai citit şi articolul precedent, referitor la noua ”mini zonǎ” de escaladǎ, pe care am amenajat-o la Borsec, cǎ am parcurs în aceste câteva zile, o mare parte din trasee, rǎmânând unul singur neparcurs şi anume, ”White Dream”, restul fiind parcurse:

1.Glue Face (6a+)
2.Black Butterfly (7a)
3.White Dream ?
4.Eclipse Time (7b+)
5.Jumpy (7a+)

Traseele au fost parcurse de mine, ”FA”.
Poze şi film nu este, sper sa fac rost.
Sǎ ne vedem şi auzi cu bine.

Borsec, o nouǎ zonǎ de escaladǎ…

O ultimǎ ştire, veste bunǎ sau rea, cum vreţi voi sǎ fie, este cǎ am deschis o mini zonǎ de escaladǎ în localitatea Borsec, mai exact lângǎ ”Peştera Urşilor”, obiectiv turistic bine cunoscut în zonǎ.
Acţiunea a început Vineri, 10 Martie 2009, trezindu-mǎ înaintea Soarelui, îmi arunc materialele în maşinǎ şi fuga la Borsec. Ajuns acolo, frigul şi ceaţa mi-au dat bunǎ dimineaţa, alǎturi de câteva pǎsǎrele care îşi fǎceau gimnastica de dimineţǎ. Dupǎ o cafea mare, mǎ apuc de treabǎ şi încep cu fixarea materialului în primul traseu, care în prealabil l-am studiat ca linie şi siguranţǎ. Pânǎ cǎtre amiazǎ reuşesc echiparea a douǎ linii, dupǎ plimbǎrile pe coardǎ în sus şi în jos, mai precis, urcǎ şi verificǎ linia, parcurge-o imaginar, coboarǎ, porneşte generatorul, urcǎ înapoi, trage-ţi tot materialul sus în top, lângǎ tine, toate astea fǎcându-le singur pentru câ nu am avut coleg care sǎ mǎ ajute, doar pe la sfârşitul zilei, când a apǎrut prietenul meu Simon Istvan, un nume conoscut acestui blog şi a celor care şi-au mai plimbat ochii prin articolele mai vechi.

2.Black Butterfly

3.White Dream

3.White Dream; 4.Eclipse Time; 5.Jumpy.

În final au ieşit cinci linii foarte frumoase, înca nu le-am parcurs, dar ca dificultate, majoritatea sunt peste gradul ”7a” şi inclusiv.
Accesul în zonǎ este foarte rapid, pot spune cǎ de la locul unde îţi poţi lǎsa maşina faci maxim zece minute.
Ca punct de reper trebuie ajuns la ”Peştera Urşilor”, iar cum se intrǎ în peşterǎ, faleza este în dreapta, dupǎ un mic intrând.
Ca nume de trasee de la stânga la dreapta:
1. Glue Face (6a)?
2. Black Butterfly (7b/b+)?
3. White Dream (7c/c+)?
4. Eclipse Time (7b+)?
5. Jumpy (7a+/b)?
Gradele sunt doar orientative, traseele ne fiind parcurse încǎ. Oricine parcurge vre-una din linii poate lǎsa un comentariu pe articol, sǎ putem stabiliza gradele.

Ski alpinism pe Hegyes

Se zice cǎ primǎvara a venit, probabil în alte zone dar nu şi la Topliţa, aici încǎ persistând zǎpada pe-ici pe-colo şi temperaturile dimineţilor încǎ mai stau sub zero grade, aşa cǎ am mai dat o turǎ prin munţi la un ski-alpinism cum s-ar zice şi la un mic free raide pe unde s-a putut.
De data acesta am ales sǎ merg pe Hegyes, un vârf aflat la est de Topliţa, mai exact în apropiere de Ceahlǎu, dar cu acces bun din localitatea Tulgheş. De ce acest loc şi nu în Cǎlimani, simplu, în Cǎlimani nu mai este loc pentru ski de turǎ, snow-mobil-lele au împânzit liniştea Cǎlimaniului, în şeile cǎrora stau dita-mai burtoşii încǎlţaţi cu pantofi şi cu maneaua datǎ la maxim, împodobiţi cu gecile fǎrǎ nici o cutǎ care sǎ dovedeascǎ istoria ploilor şi viscolelor care le-au mângâiat, aşa cǎ echipa formatǎ din Simon Istvan (Oxy) şi eu am plecat în acestǎ minunatǎ zonǎ.

Ciprian Andrecuţ într-o micǎ pauzǎ.

O zonǎ nouǎ pentru mine, mai veche pentru prietenul meu Oxy, o zonǎ foarte sǎlbaticǎ, cu foarte multe animale sǎlbatice, foarte multe urme zǎrindu-se în zǎpadǎ, urme care îţi spuneau cǎ prin acel loc au trecut ceva animale recent, o zonǎ care m-a surprins din punct de vedere al schiatului, pentru cǎ întâlneşti pe partea de abrubt atât stânci, cât şi copaci doborâţi pe care îi poţi zǎri, dar şi copaci mai vechi care se ascund sub zǎpadǎ şi care dacǎ nu-i poţi feri în timp ce schiezi te pot rǎni foarte tare, la fel şi zǎpada care pleacǎ de sub tine, panta având o înclinaţie destul de mare în partea de sus, domolindu-se încet, încet, cǎtre vǎi, o zonǎ care mi s-a pǎrut mult mai tehnicǎ decât Cǎlimaniul în ceea ce priveşte schiatul, ceea ce ma fǎcut sǎ trec aceatǎ zonǎ ca favoritǎ.

Pesajul ce iţi ţine companie.

Vreau sǎ vǎ spun un lucru care mi-a plǎcut foarte mult acolo. Panta fiind foarte abruptǎ în parte superioarǎ a muntelui, putei uşor sǎ ajungi în vârful unui brad, fǎrǎ sǎ depui prea mult efort. Cum?... Simplu, urcai pe pantǎ mai sus decât bradul şi cu puţin elan erai în vârful bradului aflat mai jos de tine. Vǎ spun cu sinceritate cǎ nu am încercat acest lucru. : - )))



Pesajul ce iţi ţine companie.

În prima zi am reuşit sǎ ajungem relative uşor în zona de varf, ceaţa fiindu-ne alǎturi în prima parte a zilei, ca dupǎ masǎ sǎ avem parte de vreme bunǎ.
Ajunşi în zona unde am stabilit cǎ vom dormi ne-am pregǎtit repede un adǎpost mic în zǎpadǎ şi ne-am cǎrat la schiat.

În prim plan, urmele lǎsate de un iepure, planul îndepǎrtat Cǎlimaniul.



Cǎsuţa noastrǎ.

A doua zi, dupǎ o noapte în care am simţit temperaturile mai scǎzute, sacul meu de dormit fiind mai bǎtrân şi ne mai dând randament destul, ne-am mutat pe partea sudicǎ a muntelui, unde soarele ne-a mai încǎlzit oasele.

Priveliştea din ”cǎsuţa noastrǎ”.

Apusul.

”Vedeam Ceahlǎul la apus”

Ciprian Andrecuţ a doua zi.

Pe scurt cam aşa a fost tura noastrǎ de doua zile pe Hidyes, mai jos v-am pregǎtit un filmuleţ, care sper sǎ vǎ placǎ, iar în final vǎ pot spune cǎ este o zonǎ foarte frumoasǎ şi în care mǎ voi reîntoarce cu multǎ pasiune, pentru cǎ au mai rǎmas câteva culoare pe care nu am reuşit sǎ cobor, timpul ce-l aveam la dispozitie fiind scurt, dar muntele nu pleacǎ.


Sharp and White from cipri florin on Vimeo.

Video ”Millenium” (M10-)

Două veşti. Una foarte bună şi alta bună.
Prima este că, duminică, s-a repetat traseul Millenium (M10-), de Florian Mastacan (Kobe), gradul rămânând neschimbat, iar cea de-a doua veste, v-am prezentat mai jos un filmuleţ cu această rută frumoasă, tehnică, brutală şi armonioasă în acelaşi timp.
Aşteptăm, atât eu (Pitzi), cât şi Kobe, repetarea rutei şi de alţi atleţi ai patriei noastre.

Millenium (M10-) from cipri florin on Vimeo.

Gheaţă & Dry tooling…

Din nou în Bicăjel, în locul unde îmi petrec cel mai mult timp la căţărat pe timp de iarna.
După ce au trecut minunatele sărbători de iarnă, care mi le-am dedicat schiatului, a trecut şi Cupa Românie de Escaladă Mixtă, ce s-a desfăşurat la Buşteni, trecem din nou la treabă şi am început anul cu o ieşire la gheaţă şi una la dry tooling, adică sâmbătă la căţărat pe gheaţă şi duminică la dry tooling.

Bicăjelul

Ciprian Andrecuţ la baza primei cascade.

Sâmbătă dimineaţa îl iau pe amicul meu din Topliţa, Şimon Istvan, să dăm o fugă până la cascadele îngheţate de pe Bicăjel. Plecăm de acasă pe o temperatură normală pentru oraşul meu natal, Topliţa, de -24ºC. Ajunşi acolo la prima cascadă toate bune şi frumoase, formată pe toată porţiuna ei, cascada îngheţată se prezenta bine din punct de vedere al siguranţei gheţii.

Şimon Istvan în prim plan, Ciprian Andrecuţ în planul îndepărtat.


Ciprian Andrecuţ pe trapta a doua a cascadei.

Ciprian Andrecuţ pe treapta a doua a cascadei.

Ne echipăm si îi dăm câteva urcări consecutive, alegând mai multe variante de abordare, după care propun să ne mutăm la cascada din amonte de prima, o cascadă căreia i-am făcut premiera în 2005 şi pe care am botezat-o “Cascada Prieteniei”, cu grad de dificultate 4 şi grad de angajament III.

Ciprian Andrecuţ în acţiune.



Surpriza mi-a fost faptul că nu era în de-ajuns de stabilă gheaţa pe porţiunea de ţurţure, asta observând mai de aproape, după ce am urcat pe ea mai mult de jumătate, şuruburile de gheaţă aveau un amplasament foarte prost, cauzat de gheţa instabilă, care la prima vedere părea a fi bine formată, dar pleca de la locul ei în blocuri mari, gheaţa la lovire răspundea printr-un sunet foarte ciudat care nu îmi dădea deloc încredere în structura pe care mă aflam, ceea ce m-a făcut să mă retrag, probabil că cei care se caţără pe acolo în manşa legată de bradul din vârf o să treacă, dar în cap de coardă treburile stau cu totul şi cu totul altfel.

În drum spre a doua cascadă.

În stânga, “Cascada Prieteniei”, în dreapta Ciprian Andrecuţ.

Ciprian Andrecuţ, plasând o asigurare în gheaţă.

După cum spunea şi marele căţărător francez, pe gheaţă, Francois Damilano, “cel mai important lucru în căţărarea pe gheaţă este să şti când să te retragi”.

Ciprian Andrecuţ pe verticala “Cascadei Prieteniei”.




Cu toate astea ne retragem şi spre casă, fericiţi, îngheţaţi, cu inimile împăcate şi îngheţate.

Ciprian Andrecuţ în căutarea unui amplasament pentru şurubul de gheaţă.

Ciprian Andrecuţ, ultimii paşi către vârf.

A doua zi duminică, clar, mă întâlnesc la locul crimei cu fratele de coardă, Florian Mastacan, şi cu încă doi prieteni de-ai lui, bineînţeles la faleza de dry tooling, la proiectul lui Florian, “Millenium” (M10-). Eu am ales să repet traseul “Millenium” (M10-), după care să mă bag în traseul “Harmonica” (M8), în care Luş, unul din prietenii lui Florian şi-a abandonat echipamentul.
Ziua a fost scurtă, dar cu efect pentru mine, mai slabă pentru Florian, care după câteva încercări date pe traseu, încă nu vrea să-l facă pe acest “Millenium” (M10-) : - ).
Cam atât a fost ca eveniment mai frumos în acest sfârşit de săptămână.

”Millenium” (M10-)…

Vă spuneam într-un articol anterior despre o nouă faleză de dry tooling deschisă în Cheile Bicăjel, nu cu mai mult de două trasee, care acum trei săptămâni erau proeicte pentru mine, încercând să fac câţiva paşi în trasee, dar fără nici un rezultat, nici măcar nu am reuşit să ajung în top. Primul traseu “Harmonica”, iar al doilea “Millenium”, ultimul fiind o mare provocare pentru mine anul acesta, dar cu o voinţă puternică şi cu un spirit de câine, lucrurile sau schimbat dramatic.


Magicul râu Bicăjel

După câteva săptămâni de pregătire riguroasă, în care m-am antrenat bineînţeles singur, cu un antrenament specific, mă întorc din nou în Bicăjel la noua faleză. Mă încălzesc pe traseul, care era şi proiect, “Hrmonica”, pe care reuşesc să îl fac. O rută frumoasă, în care întâlneşti şi gheaţă în părţile finale, o rută tehnică, în final un (M8), care îşi merită toţi banii.


Magicul râu Bicăjel

Tot ce v-am spus acum se întâmplase cu două săptămâni în urmă.
În weekend-ul acesta m-am reîntors la locul cu pricina, împreună cu Florian Mastacan (Kobe), dar de data asta cu un plan mult mai serios, mult mai pretenţios şi anume “Millenium”, al doilea proiect din noua faleză.
Ne hotărâm cu Florian să ne încălzim direct pe traseu, echipândul în tot acest timp şi optimizând mişcările acolo unde am avut nevoie atât eu, cât şi Florian.


Ciprian Andrecuţ în traseul “Millenium” (M10-)

Prima încercare a fost eşuată, din cauza unei prize în care se afla puţină gheaţă şi care a cedat. A urmat Florian în arenă, legând o mare parte din traseu, dar şi de data aceasta fără rezultat.


Ciprian Andrecuţ în traseul “Millenium” (M10-), avândul filator pe Florian Mastacan

A treia mea intrare în traseu mi-a adus şi reuşita, parcurgerea celor 25m ai traseului “Millenium” (M10-), 25m de perete surplombat, în care mişcările sunt brutale, grele, foarte tehnice, semidinamice în mare parte a traseului, iar apoi urmate din nou de mişcări brutale, fără paşi buni de odihnă, fără prize clare pentru picioare, ceea ce face ca în ultima porţiune a traseului să rămâi atârnat doar în mâini, picioarele plecând de pe “prizele X”.


Ciprian Andrecuţ în traseul “Millenium” (M10-)

Sunt foarte bucuros pentru reuşită, nu pentru că a fost “first ascent”, ci pentru că în primul rând, a fost o foarte mare provocare pentru mine, m-a pus să dau din mine tot ceea ce trebuia pentru reuşită şi pentru că este cel mai greu traeseu de dry tooling pe care m-am căţărat în România până la ora actuală. Traseul a fost parcurs categoric, în totalitate, fără “back poit”.


Ciprian Andrecuţ în traseul “Millenium” (M10-)

Îi mulţumesc lui Florian pentru susţinere morală şi nu numai, iar ca sfat pentru cei interesaţi de traseu, fără un filator bun să nu vă băgaţi în traseu.

Prima ieşire la dry tooling…

De câteva zile am pus şi eu espadrilele în cui până la primăvară şi am început încet, încet pregătirea pentru sezonul rece, care la Topliţa a început serios, având deja de o săptămână temperaturi de (-11ºC). Mai trebuie să ningă şi iarna e venită în toată regula.
După o perioadă de pregătire la panou şi pe acasă, m-am hotărât să ies şi la stâncă pentru a mă acomoda, să văd cum răspunde organismul la efort combinat cu frig, aşa că împreună cu nişte prieteni din Topliţa ne-am încordat pentru o acţiune în Bicăjel.

Bicăjelul


În prima zi, sâmbătă, am parcurs trasee mai uşoare pentru acomodare, M5; M6, am încercat paşii din noile proiecte amenajate săptămâna trecută, împreună cu Florian Mastacan şi Lucian Bursuc, două linii, “Harmonica” şi “Millenium”, cel din urmă, fiind pentru mine provocarea pentru acest sezon, deoarece linia pregăteşte ceva mult superior faţă de ce există deja în Bicăjel (mă refer la traseele de dry tooling). Ca şi grad nu mă exprim, nu pentru că nu ar exista o părere, mai ales că am încercat să leg paşii din traseu, ci doar pentru că nu am legat traseul.


Ciprian Andrecuţ în “Dance 4 Life” (M9-)



Ciprian Andrecuţ în “Dance 4 Life” (M9-)

A doua zi, duminică, mi-am propus să mă dau pe cele doua trasee “Dance 4 Life” (M9-), şi “Enter The Dragon” (M9), trasee care sezonul trecut mi-au fost proiecte. Traseele le-am parcurs fără nici o problemă, echipându-le în acelaşi timp cu parcurgerea. Pe lângă cele două trasee, am mai parcurs şi altele, tot pentru acomodare.

Ciprian Andrecuţ în “Dance 4 Life” (M9-)


În stânga Simon Istvan, în dreapta Ciprian Andrecuţ, la o tacla despre rutele existente.


O mică pauză tehnică, mai mult sau mai puţin…

În final totul a mers bine, dar gândul tot la “Millenium” mi-a rămas.