Prin pereții Cheilor Bicazului şi Rarău.

   După ceva timp mă reîntorc pe paginile blogului cu micile mele escapade, care prin pereții Cheilor Bicazului, care prin Rarău.

   Pe lângă ieşirile mele solitare la cățărat, s-a format o mică echipă cu care am mai parcurs câteva rute prin verticalele Bicazului. Popa Carmen şi Moldovan Marius, oameni din locuri diferite ale țării, dar cu pasiuni comune. Ei au fost colegii mei de coardă, ce interesant este să te cațeri în echipă…

   Gențiana şi Fisura Centrală din Suhard au fost primele două trasee în care am intrat. Traseul Fisura Centrală fiind foarte ud în urma ploilor dinainte cu câteva zile, l-am parcurs în manieră liberă, iar Gențiana doar un segment foarte scurt din prima lungime s-a putut trece la liber, restul fiind extrem de ud.

   A urmat să ne mutăm în Şugău la o nouă zonă de escaladă cu trasee foarte bine amenajate şi linii ale traseelor ce nu seamănă cu tipologia celor din Bicaz.

   La câteva zile ne-am întors în peretele Făgetului, mai exact am intrat în traseul Alveolelor şi Raza Soarelui. Primul traseul fiind mai circulat, se poate parcurge la liber pe tot parcursul traseului, pasul cel mai greu fiind în a treia lungime.

   Raza Soarelui, un traseu care nu are prea mulți pretendenți din pricina expunerii din traseu, din pricina asigurărilor şi a plăcilor mari de calcar care stau să cadă. Traseul deşi a fost reamenajat cu spituri prin câteva locuri, spituri amplasate aiurea, în zonele cu pasaje mai dificile ele lipsind. Desigur că reamenajarea traseului a fost făcută de oameni care nu au parcurs traseul în cățărare liberă şi acesta este motivul proastei amenajări. Un traseul pe care îl recomand din multe puncte de vedere. Paşi destul de dificili în fiecare lungime, întărirea psihicului şi multe altele. Există doi paşi dificili care mi s-au părut mie. Primul fiind în a patra lungime la câțiva metrii de regrupare şi ieşirea din această lungime. Menționez că sectoarele cu aceşti paşi sunt foarte murdare, dar merită încercate la liber.

Undeva acolo, eu.

La pas cu Marius.

E Carmen...

   Zilele ce au urmat ne-am mutat în Rarău. Un loc foarte frumos în ceea ce priveşte escalada sportivă, cu foarte mare varietate de trasee, dar şi un loc unde basmele devin realitate. Da, aici am avut ocazia să văd mirese pe tocuri şi pițipoance cu fustițe dantelate pe la baza Pietrelor Doamnei, pe grohotişul instabil cu tocurile care zgâriau frumusețea bolovanilor din potecă. Bucovina e frumoasă dacă ai un ochi selectiv.

   În rest toate bune şi frumoase.