duminică, 1 martie 2020

Cu schiurile prin Hăşmaşul Mare.

   După zile petrecute la căţărat, am decis să dau o fugă pe schiurile de tură până pe Hăşmaşul Mare. Ca punct de plecare a fost Pasul Pângăraţi, urmat de Poiana Albă pe lângă Hăşmaşul Negru şi Hăşmaşul Mare.



   O rută excelentă pentru schi de tură pentru toate categoriile de oameni pasionaţi de acest sport. Ca lungile a traseului făcut, a fost în jur de 28 - 29 km de mers pe schiurile de tură integral. Traseul l-am făcut dus, întors.


   Vremea excelentă pentru o astfel de tură, zapada superbă.
   În apropiere de Hăşmaşul Mare vremea s-a fost înrăutăţit, dar o dată ajuns, am aşteptat o mică fereastră de vreme bună pentru ceva poze şi admirat peisajul de basm.



   Ca şi puncte pro, traseul este foarte frumos şi este pentru toate categoriile de oameni.
   Ca şi pruncte contra, traseul dacă se face iarna, semnele sunt mai greu de observat şi sunt şanse de rătăcire mai ales în zona Poienii Albe.



   Am filmat câteva cadre, sper să vă placă.

miercuri, 26 februarie 2020

"Narcos" D10-

   Una dintre reţetele euforiei este dată de Narcos D10-. Și aici mă refer la noul meu proiect cu care am avut de-a face la sfârşitul de săptămână care tocmai a trecut. Pentru cei care au mai citit paginile acestui blog, ţin să le menţionez că traseul Narcos este situat lângă Arcad, un fost proiect de-al meu eliberat acum câteva săptămâni, un D10 elegant.



   Când l-am privit, traseul mi s-a părut puţin mai agresiv. Totuşi de la prima intrare în traseu am reuşit să citesc toţi paşii de dificultate fără probleme, în comparaţie cu traseul vecin, unde am stat mult până ca apele să se limpezească.


Andrecuţ Ciprian în Narcos D10-

   O întâmplare mai puţin normală a fost că în timp ce eram la ultima încercare a traseului, una dintre mănuşi mi s-a agăţat de piolet şi s-a rupt, s-a sfâşiat mai bine zis. Am continuat totuşi şi aşa să mă caţăr :-))


După muncă şi răsplată.

   Legat de traseu, lucrurile sunt foarte simple. Nu este un traseu tehnic, nu este un traseu greu de citit, ci este un traseu simplu, poţi sau nu poţi.


Andrecuţ Ciprian în Narcos D10-

   Am intrat în traseu de patru ori, cu tot cu încercarea finală, iar ca dificultate îl cotez ca un D10-. Ca filator l-am avut tot pe Marius din Braşov.


Andrecuţ Ciprian în Narcos D10-

Când nu ai ac si aţă...aplici metoda stiinţifică....fă cum poţi.

   Mai jos am inserat şi video-ul cu reuşita, sper să fie mai clar despre ce v-am scris.

marți, 28 ianuarie 2020

"Arcad" D10.

   Povestea începe cam aşa...undeva la sfârşitul lunii decembrie am ajuns în Cheile Râşnoavei. Auzisem de ceva sector din această zonă unde sunt mai multe trasee de căţărare mixtă. După multe căutări de informaţii de la oameni, de pe internet, nu am găsit mai nimic cu referire la aceste trasee. 
   Sectorul se afla la intrarea în chei, pe partea dreaptă, vi-za-vi cu Creasta Generalului.
   Am luat traseele de la stânga la dreapta. Primul traseu, unul mai uşurel, pe care l-am făcut din a doua încercare, grad D8 şi fără nume la traseu.
   Al doilea şi cel mai lung din acest sector a fost ţinta mea ca proiect. Linia traseului este foarte bine gândită şi foarte bine asigurată. O linie ce merge pe arcada surplombei din acel sector şi care iese pe o faţă foarte spălată.

Linia traseului.

   Am intrat solitar în traseu pentru prima dată, pentru a vedea ce este pe acolo, urmat de o a doua tentativă unde l-am avut ca filator pe Marius. Vremea era cumplită, viscolea şi ningea din toate părţile, frig nu mai zic. Nu am înţeles nimic din traseu la primele intrări, nici măcar două asigurări nu am putut pargurge.
   Reîntors acasă, gândul nu mi-l puteam lua de la proiectul meu. Eram acasă şi nu aveam nimic clar despre ce este prin traseu, doar faptul că este ceva serios şi greu.
Ciprian Andrecuţ în "Arcad" D10.   

   În weekend-ul ce a trecut, mă hotărăsc să revin în zonă, la locul cu pricina. Tot cu Marius ca filator şi om de nădejde.

Ciprian Andrecuţ în "Arcad" D10.   

   După ce am stat o zi întreagă pe traseu să-l descifrez, asta fiind sâmbătă, a doua zi am reuşit parcurgerea traseului. I-am dat numele de "Arcad" şi dificultate D10. Simplu şi frumos.
   Mai jos am făcut un filmuleţ ce a fost filmat exact în momentul reuşitei.
   A fost filmat parţial traseul, dar....


marți, 7 ianuarie 2020

"Millenium" D10-....solitar

         Am să încep prin a vă ura bun venit în noul an. După cum titlul spune, în acest mic articol am să vă povestesc cele întâmplate în acest an 2020. Este vorba despre traseul Millenium din cheile Bicăjelului, un traseu de dry tooling (escaladă sportivă pe timp de iarnă), situat în primul sector al zonei.
        În 2007 a fost primul traseu de dry tooling din ţară cu dificultatea cea mai mare. Era propus undeva la M9+/M10-. În iarna dintre anii 2007-2008 am reuşit să-i fac prima ascensiune a traseului, avându-l ca filator pe Florian Mastacan din Iaşi. Gradul final rămânând la M10-, dar cu timpul am decis ca iniţiala gradului "M", să fie schimbată cu "D", pentru că în traseu nu există zone de zăpadă sau gheaţă, iar cifra indică dificultatea.
          M=Mixt (traseu unde întâlneşti gheaţă şi zăpadă);
          D=Dry (uscat...traseu unde nu întâlneşti gheaţă şi zăpadă).

Ciprian Andrecuţ în primul pas al traseului Millenium D10-.

        Anul acesta pe data de 1 ianuarie am repetat traseul, dar mai apoi am decis să parcurg ruta în manieră solitară, fiind mult mai greu de parcurs pentru că impactul psihic şi fizic este mult mai brutal.

Ciprian Andrecuţ în al doilea pas al traseului Millenium D10-.

       A fost ultimul proiect propus pentru zona Bicăjelului, primul proiect fiind traseul Endorphin M10, parcurs tot în manieră solitară.
       Un alt aspect bun este că lumea a început să se caţere şi pe astfel de trasee, dar un lucru rău este că cei care parcurg rutele, supracotează gradele de dificultate. Dragii mei, nu gradul de dificultate trebuie modificat, ci performanţa fiecăruia.
          Mai jos am făcut un mic film cu ruta Millenium D10-.



sâmbătă, 7 decembrie 2019

A venit şi frigul.


   Mă reîntorc după ceva vreme să vă mai spun ce s-a mai întâmplat prin ale căţărării. Un sezon de vară s-a încheiat, cu multe rele dar şi multe bune. Am să vă povestesc pe scurt partea bună a lucrurilor, pentru că este mai interesantă.
   Am să încep cu Rarăul, o zonă cunoscută pentru escaladă, care aş putea să o numesc în primele trei zone frumoase de escaladă din ţară, dacă acolo nu ar exista oameni, aşa....rămâne ceea ce este, cu trasee de escaladă de super calitate, atât a stâncii, cât şi a amenajării. Am început să mă dau pe un traseu, proiect pentru mine, la care din păcate nu am mai ajuns din pricina timpului.

Prin Rarău.

   Apoi am mai ajuns şi în Ampoiţa, o zonă de escaladă aproape de Alba Iulia. O zonă care mi-a plăcut mult, acces rapid, textura stâncii foarte aderentă, cu trasee nu foarte lungi dar suficient pentru a te pune în dificultate. Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că deşi accesul la trasee se face foarte uşor, amenajarea traseelor lasă de dorit (suntem în 2019 şi încă nu punem topuri la trasee!!!). Oricum ar fi, am să mă reîntorc acolo.

Ciprian Andrecuţ îFisura Neagră.

   Reîntors în Cheile Bicazului, am parcurs ceva trasee de escaladă în manieră solitară, dar am fost şi prin trase de alpinism în acest an. Am parcurs aceste trasee la insistenţele altora, ca ajutor. Am fost prin Alveolelor, unde în a treia lungime am reuşit să trec pasul cheie din traseu la liber, după ce m-am luptat cu dificultatea lui. Am mai fost şi în Raza Soarelui, un traseu care te ţine cu sufletul la gură, apoi a urmat Genţiana, Fisura Centrală, Fisura Neagră, Vânătorii de Munte, Creasta Estică, Requiem, Traseul Fecioarei unit cu Finala 67. Trasee în care am căţărat cu Marius, Carmen şi Lucian, oameni din toate colţurile ţării, dar cu pasiuni comune.
Cu secundul prin Vânătorii de Munte.


Ciprian Andrecuţ în "Tulichina" 7c, solitar.

   În rest am ieşit şi la dry-tooling în acest sezon, pentru prima dată în acest weekend. Am parcurs ceva trase mai dificile fără probleme. Mă bucur că a început lumea să vină şi la dry-tooling (escaladă sportivă pe timp de iarnă).
Fizic mă simt super bine, psihic şi mai şi, deci la treabă...

miercuri, 24 iulie 2019

Prin pereții Cheilor Bicazului şi Rarău.

   După ceva timp mă reîntorc pe paginile blogului cu micile mele escapade, care prin pereții Cheilor Bicazului, care prin Rarău.
   Pe lângă ieşirile mele solitare la cățărat, s-a format o mică echipă cu care am mai parcurs câteva rute prin verticalele Bicazului. Popa Carmen şi Moldovan Marius, oameni din locuri diferite ale țării, dar cu pasiuni comune. Ei au fost colegii mei de coardă, ce interesant este să te cațeri în echipă…


   Gențiana şi Fisura Centrală din Suhard au fost primele două trasee în care am intrat. Traseul Fisura Centrală fiind foarte ud în urma ploilor dinainte cu câteva zile, l-am parcurs în manieră liberă, iar Gențiana doar un segment foarte scurt din prima lungime s-a putut trece la liber, restul fiind extrem de ud.
   A urmat să ne mutăm în Şugău la o nouă zonă de escaladă cu trasee foarte bine amenajate şi linii ale traseelor ce nu seamănă cu tipologia celor din Bicaz.
   La câteva zile ne-am întors în peretele Făgetului, mai exact am intrat în traseul Alveolelor şi Raza Soarelui. Primul traseul fiind mai circulat, se poate parcurge la liber pe tot parcursul traseului, pasul cel mai greu fiind în a treia lungime.


   Raza Soarelui, un traseu care nu are prea mulți pretendenți din pricina expunerii din traseu, din pricina asigurărilor şi a plăcilor mari de calcar care stau să cadă. Traseul deşi a fost reamenajat cu spituri prin câteva locuri, spituri amplasate aiurea, în zonele cu pasaje mai dificile ele lipsind. Desigur că reamenajarea traseului a fost făcută de oameni care nu au parcurs traseul în cățărare liberă şi acesta este motivul proastei amenajări. Un traseul pe care îl recomand din multe puncte de vedere. Paşi destul de dificili în fiecare lungime, întărirea psihicului şi multe altele. Există doi paşi dificili care mi s-au părut mie. Primul fiind în a patra lungime la câțiva metrii de regrupare şi ieşirea din această lungime. Menționez că sectoarele cu aceşti paşi sunt foarte murdare, dar merită încercate la liber.

Undeva acolo, eu.

La pas cu Marius.

E Carmen...

   Zilele ce au urmat ne-am mutat în Rarău. Un loc foarte frumos în ceea ce priveşte escalada sportivă, cu foarte mare varietate de trasee, dar şi un loc unde basmele devin realitate. Da, aici am avut ocazia să văd mirese pe tocuri şi pițipoance cu fustițe dantelate pe la baza Pietrelor Doamnei, pe grohotişul instabil cu tocurile care zgâriau frumusețea bolovanilor din potecă. Bucovina e frumoasă dacă ai un ochi selectiv.
   În rest toate bune şi frumoase.

duminică, 17 martie 2019

Endorphin M10 video

Pentru cei care au mai citit articolele precedente, am postat un mic video cu imagini din traseul "Endorphin" M10 din Cheile Bicăjelului. Sper să vă placă.