Painkiller (8a)…

O nouă realizare, "Painkiller" (8a), al treilea 8a din acest sezon. Un traseu pe care-l aveam ca proiect încă de anul trecut, când am făcut prima dată cunoştinţă cu el, dar care nu era programat pentru această perioadă, momentan avându-l ca proiect traseul “Eutanasia" (7c+), un traseu mult mai reprezentativ pentru mine decât Painkiller, dar din cauza condiţiilor meteorologice care au ţinut ud traseul Eutanasia, am ales să mă dau pe Painkiller.

Ciprian Andrecuţ în primii paşi ai traseului ”Painkiller” (8a)

În primele încercări din anul acesta l-am avut ca partener pe Forest, un prieten din Iaşi, ca mai apoi în ziua realizării traseului, să-l am ca filator pe Florin Iordănescu, un tip din Bucureşti care l-am întâlnit la zona de escaladă din Topliţa, un lucru care m-a uimit datorită faptului că cei din Topliţa, având totuşi traseele sub nas, nu se sinchisesc, iar Florin împreuna cu colegul lui, bat cale lungă până aici, prin simplu fapt că au auzit de existenţa unei zone de escaladă în Topliţa, mai mică ce-i drept, dar există.

Ciprian Andrecuţ în primii paşi ai traseului ”Painkiller” (8a)

Legând o prietenie rapidâ ca între toţi oamenii cu aceleaşi pasiuni, ne hotărâm să mergem în Cheile Bicazului la căţărat, doar eu şi Florin Iordănescu. Ajunşi la locul unde bomba magică a căzut, ne apucăm de treabă şi începem, la alegerea lui Florin, cu proiectul meu, Painkiller.

Ciprian Andrecuţ în primii paşi ai traseului ”Painkiller” (8a)

După cele trei încercări de sâmbătă şi alte nouă încercări din trecut, reuşesc să leg traseul. Un traseu frumos, prietenos cu degetele, fără a avea un pas anume, intensitatea mişcărilor fiind mai mică decât în Eutanasia, un traseu clar ca mişcări ne fiind nevoie de prea multă judecată la traseu, doar să poţi.

Ciprian Andrecuţ în primii paşi ai traseului ”Painkiller” (8a)

Prima parte a traseului fiind mai tare, trecând prin nişte “bidoit-uri” şi negative (inverse), după care dai la topul intermediar, unde te poţi odihni fără măini, urmat de un traverseu spre dreapta şi direct în sus până la top, pe ultimele trei asigurări se mai întâlnesc nişte paşi mai tehnici, care obligă puţin creierul să se ”încordeze”.

Ciprian Andrecuţ în primii paşi ai traseului ”Painkiller” (8a)

În concluzie este un traseu frumos, bine amenajat, atletic ca mişcări, destul de bun şi nu, ca primă rută de 8a.
Film nu am doar câteva poze, cameramanul fiind plecat în concediu de vreo patru luni.

Creatina (8a)...Kojac

Un nou film, Creatina (8a), de aceastǎ datǎ, îl avem în acţiune pe Costel Tudosǎ (Kojac).

Creatina (8a) from cipri florin on Vimeo.

Ecstasy (8a)…

Dupǎ o sǎptǎmânǎ de muncǎ şi hoinǎrit prin minunata patrie, mǎ întorc în Cheile Bicazului, locul unde magia persistǎ de când rǎsare soarele şi pânǎ sǎ apunǎ, având un nou proiect, “Ecstasy” (8a), un traseu în care “forţa psihicǎ”, trebuie sǎ o batǎ pe cea fizicǎ, asta vǎzând în momentul realizǎri traseului.

Ciprian Andrecuţ la primele încercǎri ale traseului.

Am sǎ vǎ povestesc pe scurt şi am sǎ încep cam aşa: zile dupǎ zile, încercǎri dupǎ încercǎri a traseului, de la punerea expresurilor în spituri, pânǎ la renunţarea totuşi a câtorva puncte de asigurare, de la descifrarea paşilor, pânǎ la primele încercǎri, toate acestea mi-au luat timp, rǎbdare, durere, etc.
Într-una din zilele sǎptǎmânii trecute iau legǎtura cu un prieten din Miercurea Ciuc, Andrei Nan, pentru o întâlnire în Cheile Bicazului la cǎţǎrat.

Ciprian Andrecuţ în primi paşi ai crux-ului.

Toate bune şi frumoase, fiecare cu traseul lui, cu proiectul lui, ne apucǎm de treaba, eu pe “Ecstasy” (8a), Andrei pe “Murphy’s Law” (7b+).
Primele încercǎri de sâmbǎtǎ, au fost nu foarte bune, dar totuşi cu progres, ca apoi duminicǎ dimineaţa, la a treia încercare reuşind eliberarea traseului.

Ciprian Andrecuţ în primi paşi ai crux-ului.

Un traseu frumos, puţin cam dur, aşa l-am simţit eu, în care psihicul trebuie sǎ domine fizicul, în care rǎbdarea trebuie sǎ se împace cu durerea, fiind pusǎ de multe ori la încercare.

Ciprian Andrecuţ în “Ecstasy (8a)”.

Film din traseu nu am, poate pe viitor, pentru a înţelege mai pe larg despre ce este vorba. În rest viaţa merge înainte, antrenamentul de asemenea, sunt încǎ un începǎtor în acest sport, aşa cǎ mai am multe de învǎţat.

PS. Numǎrul de încercǎri pe care le-am dat la traseu au fost de cincisprezece, contorizând absolut orice intrare în traseu, de la punerea expresurilor, pânǎ la dezechiparea trseului, tot.

Un început cu “Happy End” (8a)…

Totul a început în urmǎ cu o lunǎ, când ne-am apucat, eu şi bunul meu prieten Florian Mastacan, de traseul Happy End, un traseu care deşi a fost amenajat în 2001, nu a fost fǎcut de nimeni.
Toate bune şi frumoase am început munca la acest traseu, încercând sǎ-i descifrǎm prizele şi sǎ legǎm paşii din el.
În primele ieşiri când ne-am cǎţǎrat, pe lângǎ frigul de afarǎ, traseul era foarte murdar, aşa cǎ, periuţa la bǎtaie şi dǎ-i gaz la curǎţat. Prizele au început sǎ aparǎ, ce-i drept cam micuţe, dar altele nu-s.

Ciprian in Happy End 8a

O descriere a traseului ar fi cam aşa: primele cinci asigurǎri treaba merge lux, dupǎ care intrarea în primul pas al traseului, foarte foarte sensibil la picioare, urmat de un mic pas unde te mai poţi recupera puţin. Din acel loc începe ca sǎ zic aşa “crux-ul cel lung”, o serie de mişcǎri pe prize scurse la picioare şi bi-doit la mâini, care te duc pânǎ la un prag scurs, unde eu am reuşit sǎ mǎ recuperez cât de cât la degetele de la mâini, stând pe un singur picior şi fǎrǎ mâini, de acolo începe urmǎtoarea serie de prize foarte mici şi tǎioase, probabil cea mai grea parte a traseului, dupǎ care ieşirea este pe un prag mare şi scurs pe care traversezi pânǎ în topul traselui.

Ciprian in Happy End 8a

În ceea ce mǎ priveşte pot spune cǎ am muncit mult la traseu pânǎ sǎ-i dau de capǎt, am dat cincisprezece încercǎri pânǎ la reuşitǎ, dar asta e, poate cu mai multǎ pregǎtire o sǎ iasǎ mai uşor, dar totuşi sunt foarte mulţumit, deoarece este primul meu 8a, este primul traseu din acest an, am fǎcut primul acest traseu, iar dupǎ o iarnǎ cu antrenament pânǎ la refuz, sǎ încep sezonul cu un traseu de 8a (9+/10-), este o mare satisfacţie, dat totuşi cu cât mǎ carţǎr mai mult şi mǎ antrenez mai mult, îmi dau seama cǎ sunt încǎ un începǎtor în acest sport, nu luaţi totul ca pe o laudǎ, este chiar realitatea, nu acesta îmi este scopul de a umple pagina. Îmi aduc aminte cǎ la primele încercǎri când ni s-a alǎturat şi Kojac, un prieten şi un cǎţǎrǎtor foarte bun, am vrut sǎ renunţ, dar dupǎ ce Florian mi-a ţinut un logos pe cinste am început sǎ am mai multǎ încredere în mine, un lucru fǎrǎ de care nu aş mai scrie aceste rânduri.

În stânga Ciprian, dreapta Cǎtǎlin Ciofu cameraman

În rest totul merge înainte, antrenamentele sau reluat, ca de obicei singur, vom vedea ce ne rezervǎ restul sezonului.
Mai jos am fǎcut un filmuleţ cu traseul, sper sǎ vǎ placǎ.

Happy End (8a) from cipri florin on Vimeo.

Dry Tooling în Piatra Mare

În urmă cu câteva luni am aflat de o nouă zonă de dry tooling, situată pe undeva pe lângă Braşov, aşadar o nouă ţintă pentru mine în acest sezon.
M-am hotărât în cele din urmă ca la sfârşitul de săptămână care tocmai a trecut să merg în acea zonă, împreună cu colegul de piolet Florian Mastacan. Am ales ultima zi din săptămână pentru acestă faleză, în care se cuprind nu mai mult de trei trasee, Mini crux M5+, Apocaliptica M8 şi Man in Black M9-.
Ajunşi acolo, primul lucru care ne-a întâmpinat a fost frigul de afară, - 18°C şi un peisajul fantastic, cu arborii încleştaţi de gerul de afară, dar totuşi soarele a fost binevoitor cu noi şi şi-a făcut apariţia pe la prânz, la fel şi temperatura care a mai urcat pană la -10°C.
Ca de obicei planul meu a fost simplu: să parcurg toate traseele într-o singură zi, categoric fără backpoint şi fără să dau mai mult de trei încercări la cele două trasee mai tari.

Ciprian Andrecuţ în pasul de odihnă din ”Man in Black” M9-

Şi cum totul începe cu începutul, m-am încălzit pe Mini Crux M5+, parcurgându-l la vedere, urmat apoi de Apocaliptica M8, în care din a treia priză a traseului mi-am luat zborul, după care parcurgându-l la rândul lui din a doua încercare, Man in Black M9-, mi-a pus puţin mai mult logica la treabă, mai ales la intrarea în traseu, având un pasaj foarte interesant, destul de dificil de parcurs la prima vedere (nu şi pentru cei buni). La prima parcurgere a traseului nu prea am înţeles multe, în schimb la a doua tentativă am început să-l înţeleg, dar totuşi un plasament prost m-a făcut să fiu din nou pasăre fără creier şi să-mi iau zborul fără rost. La a treia încercare tocmai începuse să mi se dezgheţe substanţa cenuşie şi ca urmare am eliberat traseul, fără să mai am probleme, în cele din urmă m-am întors acasă mulţumit pentru că planul a fost dus cu bine la sfârşit.
Mai jos am postat câteva imagini cu zona, mai puţin artistic în ceea ce priveşte cinematografia, neavând cameraman…dar poate veţi înţelege cam ce a fost.


Video: Dry Tooling in Piatra Mare

Cupa Răchiţele de Dry Tooling…

Fiind prima etapa din Campionatul Naţional de Escaladă Mixtă Dificultate, lumea s-a adunat, fie de la cluburile legitimate, fie individuali.
Totul s-a întamplat la Răchiţele, undeva pe lângă Cluj, un loc cu un potenţial mare pentru o noua zonă de Dry Tooling, mai mult de atât având şi o cascadă, care se formează în perioada iernii.
Clubul Alpin Repedea Iaşi, şi-a adunat o mare hoardă de sportiv pentru acest event, adică eu şi Florian Mastacan.


Ciprian Andrecuţ în finală.

Folosindu-ne de naveta spaţială a lui Florian ne teleportăm până la locul crimei, Răchiţele, după multe slalomuri printre radarele patriei noastre şi “bicicliştii cu căruţele lor”.
Ajunşi acolo Vineri pe orele 18, găsim locul ideal de cazare la cabana….fără publicitate….., unde ne mai întâlnim cu alţi atacatori ai acestei întruniri.
Probele la care am participat atât eu cât şi Florian au fost cea de dificultate şi cea de viteză, prima probă avănd o provocare mai serioasă pentru mine.
Toate bune, ne-am calificat în finala de dificultate, atât eu cât şi colegul de suferinţă Florian, în prima zi a concursului, urmâd să se desfăşoare finala a doua zi, împreună cu proba de viteza.


Ciprian Andrecuţ în finală.

Seara…..ca de obicei s-a sarbătorit, fiecare cum a putut, cum a ştiut că e mai bine, totul încheindu-se pe la orele 4 dimineaţa.
Duminică, o zi cu ceaţă şi umiditate mare, ne-a întâmpinat în drumul nostru către traseul de finală, unde în cele din urmă ne-am clasat cam aşa: Florian pe locul 4, iar eu pe locul 1, ca mai apoi la proba de viteză pe gheaţă să schimbăm locurile, eu trecând pe locul 4 iar Florian pe locul 1.

Clasamentul la baieţi, dificultate:
1 Andrecuţ Ciprian
2 Sima Mihai
3 Petrescu Catalin
4 Mastacan Florian
5 Maris George

Clasamentul la baieţi, viteză:
1 Mastacan Florian
2 Petrescu Catalin
3 Sima Mihai
4 Andrecuţ Ciprian
5 Maris George

Sursa: www.fralpinism.ro


Ciprian Andrecuţ în finală.


Ciprian Andrecuţ în finală.


Ciprian Andrecuţ în finală.


Ciprian Andrecuţ în finală.


Ciprian Andrecuţ în finală.

Competiţia, pe tot parcursul ei a decurs bine, mai puţin evoluţia fetelor la proba de dificultate, singurul lucru care m-a dezamăgit înfiorător, pentru că, după părerea mea, nivelul de pregătire la fete nu necesită organizarea unei competiţii de acest gen, nu vreu să-mi luaţi asta în nume de rău, dar acesta este adevărul, adevărul cel grav…


De la stânga la dreapta, Ciprian Andrecuţ, Mihai Sima, Cătălin Petrescu, Florian Mastacan.


Cupa magică în mâna învingătorului.

Dry tooling…….un stil mai curat, fără backpoint

Ultimele ieşiri în Bicăjel la dry tooling, din acest sezon, mi-au adus şi cele mai bune rezultate. Eliberarea ultimelor doua trasee din faleză, Out of Fuel M8 şi Moon Trip M8+, ambele trasee având între 30, respectiv 35 m.
Sfârşitul acesta de săptămână, ca de obicei, hai la căţărat, tot alaiul, adică eu, Florian Mastacan şi Maşină (Valentin Chiriac). Unul în stânga, unul în dreapta, care mai de care cu planul lui de atac asupra traseelor şi totuşi, ne-am căţărat pe rând.
Planul meu a fost unul simplu: şi anume, să pargurg cele mai grele rute din faleză, în aceiaşi zi (fără backpoint), nu pentru că aş fi un împătimit al stilului cu backpoint.
Rutele au fost în număr de patru, Out of Fuel M8, Moon Trip M8+, Dance 4 Life M9- şi Enter the Dragon M9, acestea fiind cele de top, restul rutelor existente in faleză având dificultatea de la M7 în jos…
Toate bune şi frumoase, traseu după traseu, planul a fost doborât, reuşind să parcurg toate rutele, cu o singura căzătură (căzătura de încălzire).
Mai multe nu am să vă spun, planurile pentru un proiect tare în afara graniţelor, sezonul acesta s-au cam spulberat, motivele…nu mai contează, poate la anu, dacă om fi sănătoşi.
Mai jos am pregătit un montaj cu cele patru trasee, cu siguranţă vă vor spune mai multe decât mine.

Dry Tooling from cipri florin on Vimeo.

PS. Pentru cei interesaţi de traseele din Bicăjel, toate rutele au fost parcurse în totalitate fără backpoint (aceasta confirmându-se în gradele deja existente), iar gradele de dificultate, scad în momentul folosirii backpoint-ului.