luni, 25 iulie 2016

Solitar prin peretele Mariei și Suhardul Mic din Cheile Bicazului.

     Peretele Mariei, un colț de rai din Cheile Bicazului, o zonă mai izolată și foarte accesibilă. Fiind situat viz-a-vi de Piatra Altarului, accesul se poate face fie din chei, fie prin satul Bicăjel.
      Traversarea Ȋngerilor și Finala 67 au fost ținta mea pentru a le parcurge în manieră solitară. Ambele trasee au câte trei lungimi care în mare parte pot fi parcurse în cățărare liberă. 
     Am să încep cu primul, Traversarea Ȋngerilor, un traseu care l-am mai parcurs în urmă cu ceva ani împreună cu Misi și Zozo din Gheorgheni, în care prima lungime am cățărat-o liber, o lungime formată dintr-un diedru lung și cu o stâncă galbenă și foarte aderentă. A doua lungime este un traverseu spre dreapta, perfect orizontal, tehnic chiar de la plecarea din regrupare. 

Ciprian Andrecuț, solitar în prima lungime din Traversarea Ȋngerilor.

     Ȋn a treia lungime se pleacă peste o surplombă mare și se traversează spre stânga, aici nu am încercat să trec la liber din pricina pitoanelor foarte proaste, pitoane care nu sunt bătute în totalitate în fisurile existente și care nu mi-au inspirat încredere la o eventuală cădere, iar riscul unei căderi îți poate aduce un impact cu o placă imensă ce se află sub surplombă, locul celei de-a doua regrupări.

Ciprian Andrecuț, solitar în a doua lungime din Traversarea Ȋngerilor.

     Finala 67, situat mult mai la stânga față de Traversarea Ȋngerilor, unde  am făcut un mix de lungimi, mai exact am făcut primele două lungimi din traseul Fecioarei. Mi s-au părut de jos mult mai frumoase primele două lungimi din Fecioarei față de cele ale Finalei 67. Un lucru de menținut este faptul că intrarea în trasee este destul de dificilă ca orientare și aici va spun ca o dată ce ați ajuns la baza Peretelui Mariei, pe acel grohotiș cu blocurile mari de calcar intrarea în trasee se face înspre dreapta cum priviți peretele, e nevoie de o cățărare fără nici un punct de asigurare până la un copac, ca mic indiciu, pe ramura copacului se află o clamă de prins rufe de culoare albastră J. De acolo direct în sus se intră în traseul Fecioarei și mai la dreapta în Finala 67.

Ruta mea, cu primele două lungimi din traseul Fecioarei.

     După parcurgerea primei lungimi, care am cățărat-o la liber, a urmat frumusețea lungimii a doua a traseului Fecioarei. O fisură ce se termină cu o mică surplombă, cu asigurări relativ bune, o stâncă la fel de aderentă ca și în Traversarea Ȋngerilor. O dată trecut de surplombă se ajunge pe un prag unde dacă mergi spre stânga continui traseul Fecioarei, iar dacă mai cațeri puțin spre dreapta ai să dai de un piton cu inel și un spit de generație mai veche.

Dreapta Piatra Altarului, stânga Cușma Lapoșului si în spate Peretele Lapoșului, vedere din Peretele Mariei.

De privit numa’…

Acolo am făcut a doua regrupare, de unde am descățărat puțin pentru a ajunge la  a doua regruparea din traseul Finala 67. De aici se întinde o lungime de 50m, pe o fisură perfect verticală, care de fapt este cireașa de pe tort, o lungime care după părerea mea intră în topul celor partu trasee din Cheile Bicazului ca frumusețe. Lungimea este foarte bine asigurată, un mix de spituri și pitoane. Am  încercat să o parcurg în cățărare liberă, dar n-a ieșit și nici nu am stat să lucrez pașii.

Odihnă și tratament în regruparea a doua.

     Ambele trasee le recomand, sunt complexe, accesul la ele se face ușor, este o zonă liniștită, peisaj de vis. Eu am avut un dușman nemilos în ambele trasee, care m-a urmărit până la ultima mișcare din traseu și anume Soarele, care m-a dezhidratat foarte tare, dar a meritat.
    Sfârsitul de săptămâna care tocmai a trecut am făcut o vizită la traseele din Suhardul Mic, mai exact am parcurs traseul Cătălina, aflat la stânga traseului Diedrul Şoimilor. Un traseu nu foarte lung, în jur de 60m, bine asigurat, cu o stâncă compactă și aderentă, la care gradul de dificultate mi s-a părut puțin mai mare față de cel scris la baza peretelui sau poate este doar o impresie greșită de-a mea. 
    Ȋn zona respectivă mai există câteva trasee tot de escaladă pentru care am să mă întorc cât de curând.
     Am încercat să și filmez câte ceva dar sincer vă spun că mi-a fost tare greu să le fac pe toate, așadar am doar câteva poze.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Felicitari !!! Mult succes si in continuare !
Pozele sunt frumoase. "De privit numa"... :-)
Pacat ptr.filmulet.

Florin-Ciprian Andrecuţ spunea...

Multumesc.. :-)
O sa fie si filmulet.

Life Journey spunea...

As avea nevoie de tine sa ma duci undeva departe de lume

Anonim spunea...

Frumoase poze...!:)

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
vanjan spunea...

Foarte fain, dar nu e cam riscant singur?
poti sa-mi spui te rog cum te asiguri la urcare?

Florin-Ciprian Andrecuţ spunea...

Salut Vanjan,

Multumesc pentru comentariu.
Treaba sta in felul urmator, nu vreau sa fiu rautacios si egoist, dar in ceea ce tine de sistemul de asigurare pot sa-ti spun ca nu este oficial omologat, motiv pentru care nu este o informatie ce o pot face publica, nu vreau sa se intample vre-un incident cu nimeni.
Pot sa-ti spun ca acesta metoda iti permite sa te cateri liber, adica nu trebuie sa stai asigurat intr-un piton sau ce o fi, ca sa-ti faci rezerva de coarda pana la urmatoarea asigurare, iar orice traseul faci, v-a fi mai greu fata de gradul de dificultate real al traseului.
Mult respect.