luni, 18 octombrie 2010

Prima zăpadă…

Prima zăpadă a şi căzut peste zonele de căţărat unde îmi petrec timpul liber.
Se întâmpla acum o săptămână, când stând de poveşti la o cană mare de cafea, cu un prieten din Gheorgheni, Kiraly Mihai, am hotărât să mergem în Cheile Bicazului, să parcurgem un traseu din peretele Suhardului, în varianta liberă “rotpunkt”, după ce înaite cu câteva zile am mai avut o tentativă, în peretele Făgetului, tot în Cheile Bicazului, pe un traseu mai puţin cunoscut şi anume “Raza Soarelui”, unde după prima lungime parcursă la liber, ne-a prins o grindină foarte nasoală, noroc cu căştile din dotare, care ne-au protejat “inteligenţa”.
Vremea era ca de iarnă, cu temperatură sub 0°C, undeva pe la -4°C, dar totuşi eram hotărâţi să căţărăm şi în astfel de condiţii.
Plecăm din Gheorgheni în jurul prâzului, ca pe la ora paisprezece, să ajungem la baza peretelui, fulguia uşor, vârful peretelui abea că se vedea din ceaţă. Mă echipez şi plec primul pe prima lungime, fiind una mai tehnică, nu foarte, dar destul cât să-ţi pună la încercare tehnica, psihicul şi fizicul, care la o temperatură scăzută reacţionează cu totul altfel, un lucru foarte interesant… să te ţi cu degetele de o priză, şi să vezi cum fulgii de zăpadă se aşează peste ele, dar totul are un farmec… pentru asta m-am născut.
Ajuns în regrupare, mă îmbrac cu geaca tot din dotare, una destul de uzată, noroc că ningea şi fulgii nu treceau prin ţesătură, filez coarda şi-l aştept pe Mişi, văzândul din când în când, stând şi suflând în pumni, să se mai încălzească degetele.
A doua lungime, o parcurge el, în stil clasic şi nu la liber, fiind mai greu de parcurs “rotpunkt”, deoarece, peretele se udase foarte tare, iar pelicula de apă, care era pe perete, îngheţase, era un fel de patinuar vertical.
Frigul începuse să-mi intre în oase, dar trebuia să mă caţăr. În primele mişcări, când am plecat din regrupare, eram foarte îngheţat, dar pe parcurs mi-am revenit. Lungimea a doua nu am reuşit să o parcurg la liber, fiind mai uşoară decât prima, am fost nevoit să mă opresc, să-mi dezgheţ degetele de la picioare.
În partea finală a traseului, am hotărât să merg numai eu, fiind complet acoperită de zăpadă, unde mai întâlneai pasaje cu stâncă. Am parcurs cei 130m, simultan, fără a mai regrupa, era o chestie de timp.
În rest a fost frumos, interesant, am avut ocazia să mai învăţ foarte multe lucruri, despre căţărat în condiţii mai rele, despre mine însumi şi nu numai…. a fost frumos… pentru asta merită să trăim.
Mai jos “un pic” de video pentru cei interesaţi.

First Snow from cipri florin on Vimeo.

7 comentarii:

Radu Solo spunea...

oai, ma, nu stiam ce-i cu tine! de cand n-ai mai postat nimic... In locul tau, pe asa o vreme as fi luat demult schiurile ;) F tare filmuletzu ;)

Ciprian Florin Andrecuţ spunea...

No ssservus Raducu.
Treaba-i ca vremea asta cu ploi, din sezonul asta, nu m-a lasat sa postez nimic interesant, am tot fugit de ploaie dintr-o zona in alta.
Doamne-ajuta.

Anonim spunea...

Intr-adevar cam disparut de pe blog.Iti dai seama cat de tare ti-ai dezamagit fanii?:P am auzit ca vremea nu va lasat sa catarati cum ati fi vrut...anyway...Isti nu a reusit sa te convinga sa vii la o rokoteca:))..poate totusi nu vei refuza o invitatie la o cafea
Emese

Ciprian Florin Andrecuţ spunea...

Cafeeeaaa...ha, ha, genu' meu, catarare si cafea asta-i viata mea.
Da un semnal si iesim si la cafea, cu cea mai mare placere.
Rockmanea !!

Anonim spunea...

ok...maine dupamasa..esti ocupat?daca nu..te las sa alegi locul si ora

Anonim spunea...

Si mie imi place mult de tot cafeaua !!! Dar ce e aia "rockmanea" ?

Anonim spunea...

"a fost frumos...pentru asta merită să trăim..." E minunat sa auzi astfel de cuvinte,mai ales in ziua de azi. Nimic nu poate fi mai frumos,decat sa faci ceea ce iti place, si sa fi si bun!!! Spor la treaba in continuare!!
RESPECT pt tot ceea ce faci!!!!!!!