După câteva săptămâni de pregătire riguroasă, în care m-am antrenat bineînţeles singur, cu un antrenament specific, mă întorc din nou în Bicăjel la noua faleză. Mă încălzesc pe traseul, care era şi proiect, “Hrmonica”, pe care reuşesc să îl fac. O rută frumoasă, în care întâlneşti şi gheaţă în părţile finale, o rută tehnică, în final un (M8), care îşi merită toţi banii.
Tot ce v-am spus acum se întâmplase cu două săptămâni în urmă.
În weekend-ul acesta m-am reîntors la locul cu pricina, împreună cu Florian Mastacan (Kobe), dar de data asta cu un plan mult mai serios, mult mai pretenţios şi anume “Millenium”, al doilea proiect din noua faleză.
Ne hotărâm cu Florian să ne încălzim direct pe traseu, echipândul în tot acest timp şi optimizând mişcările acolo unde am avut nevoie atât eu, cât şi Florian.
Prima încercare a fost eşuată, din cauza unei prize în care se afla puţină gheaţă şi care a cedat. A urmat Florian în arenă, legând o mare parte din traseu, dar şi de data aceasta fără rezultat.
A treia mea intrare în traseu mi-a adus şi reuşita, parcurgerea celor 25m ai traseului “Millenium” (M10-), 25m de perete surplombat, în care mişcările sunt brutale, grele, foarte tehnice, semidinamice în mare parte a traseului, iar apoi urmate din nou de mişcări brutale, fără paşi buni de odihnă, fără prize clare pentru picioare, ceea ce face ca în ultima porţiune a traseului să rămâi atârnat doar în mâini, picioarele plecând de pe “prizele X”.
Sunt foarte bucuros pentru reuşită, nu pentru că a fost “first ascent”, ci pentru că în primul rând, a fost o foarte mare provocare pentru mine, m-a pus să dau din mine tot ceea ce trebuia pentru reuşită şi pentru că este cel mai greu traeseu de dry tooling pe care m-am căţărat în România până la ora actuală. Traseul a fost parcurs categoric, în totalitate, fără “back poit”.
Îi mulţumesc lui Florian pentru susţinere morală şi nu numai, iar ca sfat pentru cei interesaţi de traseu, fără un filator bun să nu vă băgaţi în traseu.