În primele încercări din anul acesta l-am avut ca partener pe Forest, un prieten din Iaşi, ca mai apoi în ziua realizării traseului, să-l am ca filator pe Florin Iordănescu, un tip din Bucureşti care l-am întâlnit la zona de escaladă din Topliţa, un lucru care m-a uimit datorită faptului că cei din Topliţa, având totuşi traseele sub nas, nu se sinchisesc, iar Florin împreuna cu colegul lui, bat cale lungă până aici, prin simplu fapt că au auzit de existenţa unei zone de escaladă în Topliţa, mai mică ce-i drept, dar există.
Legând o prietenie rapidâ ca între toţi oamenii cu aceleaşi pasiuni, ne hotărâm să mergem în Cheile Bicazului la căţărat, doar eu şi Florin Iordănescu. Ajunşi la locul unde bomba magică a căzut, ne apucăm de treabă şi începem, la alegerea lui Florin, cu proiectul meu, Painkiller.
După cele trei încercări de sâmbătă şi alte nouă încercări din trecut, reuşesc să leg traseul. Un traseu frumos, prietenos cu degetele, fără a avea un pas anume, intensitatea mişcărilor fiind mai mică decât în Eutanasia, un traseu clar ca mişcări ne fiind nevoie de prea multă judecată la traseu, doar să poţi.
Prima parte a traseului fiind mai tare, trecând prin nişte “bidoit-uri” şi negative (inverse), după care dai la topul intermediar, unde te poţi odihni fără măini, urmat de un traverseu spre dreapta şi direct în sus până la top, pe ultimele trei asigurări se mai întâlnesc nişte paşi mai tehnici, care obligă puţin creierul să se ”încordeze”.
În concluzie este un traseu frumos, bine amenajat, atletic ca mişcări, destul de bun şi nu, ca primă rută de 8a.
Film nu am doar câteva poze, cameramanul fiind plecat în concediu de vreo patru luni.