Peretele Mariei, un colț de rai din
Cheile Bicazului, o zonă mai izolată și foarte accesibilă. Fiind situat viz-a-vi
de Piatra Altarului, accesul se poate face fie din chei, fie prin satul Bicăjel.
Traversarea Ȋngerilor și Finala 67 au fost ținta mea pentru a le parcurge în manieră solitară. Ambele
trasee au câte trei lungimi care în mare parte pot fi parcurse în cățărare
liberă.
Am să încep cu primul, Traversarea Ȋngerilor, un traseu care l-am mai
parcurs în urmă cu ceva ani împreună cu Misi și Zozo din Gheorgheni, în care
prima lungime am cățărat-o liber, o lungime formată dintr-un diedru lung și cu
o stâncă galbenă și foarte aderentă. A doua lungime este un traverseu spre
dreapta, perfect orizontal, tehnic chiar de la plecarea din regrupare.
Ciprian Andrecuț,
solitar în prima lungime din Traversarea Ȋngerilor.
Ȋn a treia lungime se pleacă peste o surplombă
mare și se traversează spre stânga, aici nu am încercat să trec la liber din
pricina pitoanelor foarte proaste, pitoane care nu sunt bătute în totalitate în
fisurile existente și care nu mi-au inspirat încredere la o eventuală cădere,
iar riscul unei căderi îți poate aduce un impact cu o placă imensă ce se află sub
surplombă, locul celei de-a doua regrupări.
Ciprian Andrecuț,
solitar în a doua lungime din Traversarea Ȋngerilor.
Finala 67, situat mult mai la stânga față de
Traversarea Ȋngerilor, unde am făcut un
mix de lungimi, mai exact am făcut primele două lungimi din traseul Fecioarei. Mi
s-au părut de jos mult mai frumoase primele două lungimi din Fecioarei față de
cele ale Finalei 67. Un lucru de menținut este faptul că intrarea în trasee
este destul de dificilă ca orientare și aici va spun ca o dată ce ați ajuns la
baza Peretelui Mariei, pe acel grohotiș cu blocurile mari de calcar intrarea în trasee
se face înspre dreapta cum priviți peretele, e nevoie de o cățărare fără nici
un punct de asigurare până la un copac, ca mic indiciu, pe ramura copacului se
află o clamă de prins rufe de culoare albastră J. De acolo direct în sus se intră în traseul
Fecioarei și mai la dreapta în Finala 67.
Ruta mea, cu primele două lungimi din traseul
Fecioarei.
După parcurgerea primei lungimi, care am cățărat-o
la liber, a urmat frumusețea lungimii a doua a traseului Fecioarei. O fisură ce
se termină cu o mică surplombă, cu asigurări relativ bune, o stâncă la fel de
aderentă ca și în Traversarea Ȋngerilor. O dată trecut de surplombă se ajunge
pe un prag unde dacă mergi spre stânga continui traseul Fecioarei, iar dacă mai
cațeri puțin spre dreapta ai să dai de un piton cu inel și un spit de generație
mai veche.
Dreapta Piatra Altarului, stânga Cușma
Lapoșului si în spate Peretele Lapoșului, vedere din Peretele Mariei.
De privit numa’…
Acolo am făcut a
doua regrupare, de unde am descățărat puțin pentru a ajunge la a doua regruparea din
traseul Finala 67. De aici se întinde o lungime de 50m, pe o fisură perfect verticală,
care de fapt este cireașa de pe tort, o lungime care după părerea mea intră în
topul celor partu trasee din Cheile Bicazului ca frumusețe. Lungimea este foarte
bine asigurată, un mix de spituri și pitoane. Am încercat să o parcurg în cățărare liberă, dar
n-a ieșit și nici nu am stat să lucrez pașii.
Odihnă și tratament în regruparea a doua.
Ambele trasee le
recomand, sunt complexe, accesul la ele se face ușor, este o zonă liniștită, peisaj
de vis. Eu am avut un dușman nemilos în ambele trasee, care m-a urmărit până la
ultima mișcare din traseu și anume Soarele, care m-a dezhidratat foarte tare,
dar a meritat.
Sfârsitul de săptămâna
care tocmai a trecut am făcut o vizită la traseele din Suhardul Mic, mai exact
am parcurs traseul Cătălina, aflat la stânga traseului Diedrul Şoimilor. Un traseu
nu foarte lung, în jur de 60m, bine asigurat, cu o stâncă compactă și aderentă,
la care gradul de dificultate mi s-a părut puțin mai mare față de cel scris la
baza peretelui sau poate este doar o impresie greșită de-a mea.
Ȋn zona respectivă mai există câteva trasee tot de escaladă pentru care am să mă întorc cât de curând.
Am încercat să și
filmez câte ceva dar sincer vă spun că mi-a fost tare greu să le fac pe toate,
așadar am doar câteva poze.
