sâmbătă, 28 martie 2009

Ski alpinism pe Hegyes

Se zice cǎ primǎvara a venit, probabil în alte zone dar nu şi la Topliţa, aici încǎ persistând zǎpada pe-ici pe-colo şi temperaturile dimineţilor încǎ mai stau sub zero grade, aşa cǎ am mai dat o turǎ prin munţi la un ski-alpinism cum s-ar zice şi la un mic free raide pe unde s-a putut.
De data acesta am ales sǎ merg pe Hegyes, un vârf aflat la est de Topliţa, mai exact în apropiere de Ceahlǎu, dar cu acces bun din localitatea Tulgheş. De ce acest loc şi nu în Cǎlimani, simplu, în Cǎlimani nu mai este loc pentru ski de turǎ, snow-mobil-lele au împânzit liniştea Cǎlimaniului, în şeile cǎrora stau dita-mai burtoşii încǎlţaţi cu pantofi şi cu maneaua datǎ la maxim, împodobiţi cu gecile fǎrǎ nici o cutǎ care sǎ dovedeascǎ istoria ploilor şi viscolelor care le-au mângâiat, aşa cǎ echipa formatǎ din Simon Istvan (Oxy) şi eu am plecat în acestǎ minunatǎ zonǎ.

Ciprian Andrecuţ într-o micǎ pauzǎ.

O zonǎ nouǎ pentru mine, mai veche pentru prietenul meu Oxy, o zonǎ foarte sǎlbaticǎ, cu foarte multe animale sǎlbatice, foarte multe urme zǎrindu-se în zǎpadǎ, urme care îţi spuneau cǎ prin acel loc au trecut ceva animale recent, o zonǎ care m-a surprins din punct de vedere al schiatului, pentru cǎ întâlneşti pe partea de abrubt atât stânci, cât şi copaci doborâţi pe care îi poţi zǎri, dar şi copaci mai vechi care se ascund sub zǎpadǎ şi care dacǎ nu-i poţi feri în timp ce schiezi te pot rǎni foarte tare, la fel şi zǎpada care pleacǎ de sub tine, panta având o înclinaţie destul de mare în partea de sus, domolindu-se încet, încet, cǎtre vǎi, o zonǎ care mi s-a pǎrut mult mai tehnicǎ decât Cǎlimaniul în ceea ce priveşte schiatul, ceea ce ma fǎcut sǎ trec aceatǎ zonǎ ca favoritǎ.

Pesajul ce iţi ţine companie.

Vreau sǎ vǎ spun un lucru care mi-a plǎcut foarte mult acolo. Panta fiind foarte abruptǎ în parte superioarǎ a muntelui, putei uşor sǎ ajungi în vârful unui brad, fǎrǎ sǎ depui prea mult efort. Cum?... Simplu, urcai pe pantǎ mai sus decât bradul şi cu puţin elan erai în vârful bradului aflat mai jos de tine. Vǎ spun cu sinceritate cǎ nu am încercat acest lucru. : - )))



Pesajul ce iţi ţine companie.

În prima zi am reuşit sǎ ajungem relative uşor în zona de varf, ceaţa fiindu-ne alǎturi în prima parte a zilei, ca dupǎ masǎ sǎ avem parte de vreme bunǎ.
Ajunşi în zona unde am stabilit cǎ vom dormi ne-am pregǎtit repede un adǎpost mic în zǎpadǎ şi ne-am cǎrat la schiat.

În prim plan, urmele lǎsate de un iepure, planul îndepǎrtat Cǎlimaniul.



Cǎsuţa noastrǎ.

A doua zi, dupǎ o noapte în care am simţit temperaturile mai scǎzute, sacul meu de dormit fiind mai bǎtrân şi ne mai dând randament destul, ne-am mutat pe partea sudicǎ a muntelui, unde soarele ne-a mai încǎlzit oasele.

Priveliştea din ”cǎsuţa noastrǎ”.

Apusul.

”Vedeam Ceahlǎul la apus”

Ciprian Andrecuţ a doua zi.

Pe scurt cam aşa a fost tura noastrǎ de doua zile pe Hidyes, mai jos v-am pregǎtit un filmuleţ, care sper sǎ vǎ placǎ, iar în final vǎ pot spune cǎ este o zonǎ foarte frumoasǎ şi în care mǎ voi reîntoarce cu multǎ pasiune, pentru cǎ au mai rǎmas câteva culoare pe care nu am reuşit sǎ cobor, timpul ce-l aveam la dispozitie fiind scurt, dar muntele nu pleacǎ.


Sharp and White from cipri florin on Vimeo.